Advertisements

De ce nu se-ntorc românii plecați?

O-ntrebare care cât de curând va fi valabilă și pentru Cluj este dacă / și dacă nu, de ce? nu se mai întorc românii plecați la muncă peste hotare. Păi, cine-am vrea să se întoarcă? Medicii, meseriașii – cei a căror lipsă o resimțim. Mulți pleacă pentru că nu-și găsesc locul într-o societate disfuncțională, și nu se mai întorc, deși…

Cei mai multi dintre românii plecați câștigă prost și foarte prost, pentru că nu vin dintr-o cultură a muncii și nu prea au experiență. Joburi de menajere, îngrijit bătrâni, vânzătoare, spălători de vase sau semi-calificați în construcții. Toți duc o viata relativ mizerabila. Dacă ar trai în România cum trăiesc în străinătate (în locuințe colective cu alți oameni) și ar munci în România cum muncesc acolo, ar duce-o mai bine aici. Ar duce-o chiar „bine” după standardele noastre.

dia1Noi ne întrebăm de ce nu se întorc, în timp ce ei se-ntreabă, până să plece, de ce nu-și găsesc un loc aici, în pânza noastră socială? Am să-l citez în continuare pe poetul clujean Ion Mureșan: „de ce n-am în lume loc? se întreabă cei care pleacă la cules de căpşuni în Spania, la plantat de roşii în Olanda, la văruit de case în Irlanda, la cerşit în metrou în Paris, la îngrijit de bătrâni în Italia. Mai precis, de ce nu am locul meu în România?

De ce n-am în lume loc? e întrebarea pe care şi-o pune cel care a rămas şomer, cel căruia i-a venit somaţia să plătească impozitele sau ratele la Bancă şi nu mai speră decât în minunea că va găsi o oală cu bani în grădină (ba uneori sapă după oală și în grădina vecinului!), cel care doarme în sala de aşteptare de la gară, sperând că va veni într-o bună zi şi trenul lui spre Paradisul din lumea aceasta, cel care, cu dreptatea în mână, umblă prin tribunale şi este nedreptăţit şi amânat zi după zi, cel care stă la coadă în faţa farmaciei cu inima bătând ca o tobă în piept când i se spune că medicamentul care-l ţine în viaţă s-a epuizat sau nu a fost încă importat, cel care stă în spital şi nu-i explică nimeni, dacă nu are bani, ce aşteaptă el acolo”…

Cifrele mint, românii nu pleacă ușor din țară. Dar odată plecați, odată desprinse rădăcinile și ruptura produsă, e greu să le ceri s-o mai facă încă o dată. Să-și rupă iar legăturile subtile care i-au ancorat în acea (altă) lume, mult mai primitoare cu ei și mai stabilă. Și să-i „plantezi” din nou aici, lucru posibil doar în cazuri particulare, cum ar fi cei care au copii mici aici și vor să-i vadă crescând. Trendul este foarte greu de inversat, bulgarii spun că au reușit, se aude că și la noi există o generație de căpșunari care se-ntrorc, la pensie, să locuiască undeva la țară.

Așa că întrebarea esențială pentru societatea românească rămâne: de ce nu se mai întorc românii plecați la muncă peste hotare? Iar răspunsul nu este (doar) legat de starea drumurilor (că ar dura prea mult drumul înapoi), pentru că mai sunt și avioane, aeroporturi în orașele mari. Răspunsul cred că e legat mai degrabă de spitale, de ce se întâmplă la anumite nivele din societate (eșecul meritocrației, clasa politică indiferentă), și nu neapărat de gropile de jos, de la sol, pe care le vedem cu toții.

 

Advertisements

Lasă un răspuns