Restanțele primăriei Cluj pe 2016

Autosuficiență în Primăria Cluj?

Emil Boc a dat-o la pace cu jurnaliștii locali marți seară, pe 20 decembrie, la Centrul de Cultură Urbană Casino, ciocnind un pahar de șampanie cu reprezentanții mass-media din oraș la petrecerea de final de an a Primăriei Cluj-Napoca. Fostul premier, ajuns la al 4-lea mandat, a devenit un personaj emblematic pentru Cluj, alături de primarul naționalist Gheorghe Funar. Cu un scurt intermezzo în care se afla la București, când Apostu a luat prima pagină a ziarelor, cei doi au ajuns mascotele Clujului, sau hai să zicem oameni reprezentativi pe care lumea îi asociază cu numele orașului și îi compară, inevitabil, unul cu celălalt:

Sigur, nu e chiar un politician grozav Boc, a stat sub comanda lui Băsescu și ne-a tăiat salariile, dar măcar a trimis ceva bani la Cluj, nu? Și uite, chiar dacă se lucrează încet, orașul e un șantier, tot timpul se repară ceva. Pe când Funar doar vopsea băncile și cam atât – ba, mai punea steaguri de 1 decembrie și ținea discursuri naționaliste.

După ce PSD a făcut opoziție prin mass-media clujeană, iar Rus, Dâncu și Paskany (cu „trustul” de presă achiziționat de la Liviu Alexa) au fondat Transilvania Media Group, angajând la noile Look TV și Look Plus cam tot ce produceau universitățile clujene în materie de jurnalism, presa din Cluj a intrat într-o vrie. Bine, la criza presei a contribuit și proliferarea informației pe internet – chiar acum când citiți aceste rânduri, contribuiți și dumneavoastră la adâncirea gropii în care a intrat presa în general, pentru că nu doar cea clujeană este în această situație.

Cum s-a ajuns aici?

După criză a urmat decăderea, ziariștii concediați de la diverse cotidiene încercând să supraviețuiască în noile condiții ca freelanceri, înființându-și propriile publicații online, majoritatea siturilor din ultima jumătate a Top13 în online fiind, fără a le desconsidera = omul și organul său de presă. Poate ca și apatia oamenilor de presă care să observe (de-asta am și făcut trecerea în revistă a situației lor) imparțial și măcar din când în când lipsa de viziune a celor din Primăria Cluj să fie motivul pentru adoptarea unor proiecte nerealiste, care cu greu fi și puse în aplicare.

Orașul este mare, într-adevăr, are un buget și nevoi pe măsură, dar așa ferit de vicisitudini cum este, ascuns între dealuri, favorizat (și defavorizat deopotrivă, prin lipsa autostrăzilor) de poziția sa geografică în mijlocul Ardealului, s-a împotmolit în proiecte megalomanice. 2016 care stă să treacă marchează eșecul a cel puțin trei mega-proiecte care încheie un ciclu de 6 ani, cel puțin în zona noastră de interes (cultura): CEaC, Centrul cultural Transilvania și Buftea de Cluj. Probabil cei care circulă mai mult vad și alte nerealizări: traficul blocat pe centru și spre Florești, parkingurile nefinalizate (în Mănăștur), pistele de biciclete humoresque trasate, reparația podul Traian, șamd.

Care sunt proiectele mari și cum s-au pierdut?

Ca să luăm spre exemplificare proiectele din zona culturală, cele trei (Buftea de Cluj, CEaC și Centrul cultural Transilvania) s-au pierdut în cascadă, unul trăgându-le pe celelalte după el – în ordinea menționată. Primul, în valoare de 10 milioane €, a fost Centrul Regional de Industrii Creative și IT, denumit și Buftea de Cluj. Principalul producător de film clujean, Tudor Giurgiu, are casa de producție Libra Film în București. Construirea unui centru regional care să asigure minime condiții pentru dezvoltarea industriilor creative în Cluj ar fi fost un semnal important.

creicContractul cu firma Valve International SRL a fost reziliat abia anul trecut în mai, după ce firma brăileană care câștigase licitația intrase în insolvență deja de un an, lăsând investiția într-un stadiu de 60%. Cu termene de finalizare amânate de la an la an, orășelul clujean al viitorului s-a transformat, în viziunea presei într-o sugativă de bani publici. Stadiul proiectul în 2016 a ajuns abia puțin peste 70%, iar lucrările se vor relua în ianuarie 2017.

Amânarea punerii în funcțiune a unui ansamblu de clădiri pe un deal nu a afectat doar bugetul local, ci și strategia culturală a orașului, construită în jurul proiectul CEaC, despre care am mai scris pe parcurs. Proiectul Capitală europeană a culturii, în valoare de 35 milioane € a cărui fază finală Clujul era calificat alături de Timișoara, Baia Mare și București, a picat și din cauza neconcordanțelor constatate de Juriul european în dosarul orașului. Experții europeni au fost mirați de schimbarea strategiei locale, construită inițial în jurul industriei de film (prin Buftea de Cluj) și adaptată în ultima fază a aplicației unui alt proiect major de infrastructură, și anume Centrul de Artă Contemporană.

Așa cum Buftea de Cluj a tras în jos mega-proiectul CEaC (care a fost judecat, desigur, după mai multe criterii), un alt mega-proiect, și anume Centrul cultural Transilvania, a picat după pierderea titlului de Capitală Europeană 2021. Construcția celor cinci clădiri (printre care și noul sediu al Filarmonicii) în valoare de 50 de milioane €, a rămas în ceață, fiind condiționată de amenajarea unui parking subteran în zona Bulevardului 21 decembrie 106 / str. Năvodari nr. 4. Municipalitatea a spus că nu poate susține ambele lucrări, iar pentru această primă etapă spera să găsească un investitor privat care în schimbul parkingului subteran de 500 de locuri să primească dreptul de a ridica (în primă fază era vorba de un hotel, apoi s-a supralicitat) o clădire de birouri la stradă.

Cu ce a rămas Clujul din acest proiecte?

În loc de investiții de 95 milioane €, finalizare sau în curs pe cele trei proiecte, pe dealul Lomb avem o clădire neterminată (se mai lucrează acolo la un alt centru, TEAM), care oricum reprezenta doar infrastructura necesară – ea mai trebuia dotată, pentru a putea funcționa drept studio de film (dacă tot e să ne comparăm cu Buftea) cu echipamente și decoruri, într-o etapă viitoare.

Din proiectul CEAC, în care s-au investit iarăși bani și timp, am rămas cu un Centru cultural și o strategie culturală care va trebui reevaluată și adaptată la realitate. Cel mai afectat de nerealizările anului 2016 este Centrul cultural Transilvania – din care Clujul a rămas cu proiectul construcției plus o parcare cu 230 de locuri. Parcarea a fost amenajată de Primărie cu o investiție de 700.000 lei și deschisă la începutul lunii decembrie 2016.

Așadar, de la proiecte de 95 de milioane €, avem de terminat o clădire, de reevaluat o strategie culturală și de exploatat o parcare. Pare destul de limpede, după acest ciclu de 6 ani, că proiectele de anvergură depășesc posibilitățile municipalității clujene, care nu reușește să-și consolideze o echipă capabilă să deruleze proiecte majore – nici să le câștige, nici să le finalizeze. Poate că ar fi cazul să schimbe ceva.

Lasă un răspuns