Advertisements

Despre reprezentativitate

Scriitorul și dramaturgul Jules Claretie, membru al Academiei Franceze, afirma cândva:
Orice om care face ceva are împotriva sa:
– pe cei ce ar dori să facă acelaşi lucru,
– pe cei care în mod precis fac contrariul, şi, mai ales,
– marea armată a celor înverşunaţi care nu fac nimic.
dohoAfirmația sa este încă valabilă azi, în lumea noastră cyber-socială și hyperconectată. Recent, un deputat de Cluj și-a dat demisia din USR. Pentru majoritatea comentatorilor, nu contează că omul are inițiative legislative, sau opțiuni politice foarte bine conturate. Contează că e sau nu e „de-al nostru”, că ne reprezintă sau nu pe noi. Toți vrem să fim reprezentați, indiferent că facem mult sau puțin. Se pare că vrem cu atât mai multe de la alții, cu cât oferim noi mai puțin, chiar dacă în realitate ar trebui să ne putem calibra pretențiile. Nu sunt eu în măsură să spun dacă Adrian Dohotaru a trădat sau nu. Presa locală și-a amintit că i-a fost consilier în campanie Aureliei Cristea. Presa centrală i-a preluat mot a mot mesajul demisiei din USR, interpretând greșit frazele…
Îmi doresc o platformă civico-politică în stare să concureze PSD, dar și celelalte partide, dinspre (centru)stânga, cu oameni de stânga, proaspăt implicați partinic. Realitatea în România e de stânga.
 …cu concluzia că acesta își va construi propria platformă de stânga. Nimic mai greșit. Nu prea cred că Adrian Dohotaru s-ar putea angaja într-un nou proiect politic: să pornească (cu Nicușor Dan, eventual) un alt partid de la firul ierbii. Dorința sa pentru „o platformă civico-politică…” ar putea fi tradusă ca o trecere în tabăra DEMOS, iar ultima propoziție, că realitatea în România e de stânga, e preluată via Alex Cistelecan. Nu că n-ar putea fi Clujul centrul unei viitoare, autentice, mișcări de stânga moderne. Dar nu cred că, odată ajuns în Parlament, deputatul Adrian Dohotaru își va abandona proiectele. După demisia din USR, demisia sa din Parlament ar fi o mare prostie – pentru că deputatul chiar face treabă pentru clujeni, implicându-se atât la Pata Rât cât și în proiectul „La terenuri” și, recent, la Biblioteca Octavian Goga. Nu știu dacă în România realitatea e doar de stânga, dar cel puțin în Cluj, stânga e bine reprezentată de Dohotaru.
Advertisements

Lasă un răspuns