Advertisements

Ascensiunea Dermatei

Fabrica de pantofi „Clujana” va fi redeschisă până pe Paşti, titra presa clujeană la începutul anului 2005:

Celebra fabrică de pantofi „Clujana” ar putea fi redeschisă peste câteva zile. Primii pantofi fabricaţi de ea ar putea reapărea în magazine în înainte de Paşti, a anunţat noul director al întreprinderii, Gheorghe Feurdean. Deja, există 15 prototipuri.

„Clujana” va produce primele mii de perechi de pantofi în regim lohn, pentru fabrici din România care nu pot onora ele singure comenzile lor. Directorul Gheorghe Feurdean a spus că la „Clujana” a fost montată prima linie tehnologică iar cea de-a doua este în curs de montaj.

Fabrica avea deja pre-comenzi din partea patronilor de magazine de pantofi care asigurau la acel moment funcţionarea fabricii în primele două sau trei săptămâni de activitate. Noua fabrică „Clujana” urma să aibă însă de 30 de ori mai puţini angajaţi decât fabrica preluată de comuniști. Directorul (de fapt administratorul întreprinderii) Gheorghe Feurdean spune că numărul maxim de angajaţi ai societăţii va fi de circa 300 de persoane.

De asemenea, „Clujana” anunțase că nu va mai tăbăci pieile în atelierul propriu, ci va cumpăra piei gata tăbăcite de pe piaţa internă sau externă. Se primiseră deja oferte pentru piei produse în Afganistan, India ori Italia. Fabrica clujeană nu va mai visa la propria tăbăcărie pentru că ar fi trebuit să investească în construirea unei staţii de epurare a apelor uzate care să respecte normele europene.

O astfel de staţie ar fi costat circa 50 la sută din valoarea staţiei de epurare pentru întreg oraşul Cluj-Napoca. Vechea staţie de epurare (care nu respecta normele europene de mediu) fusese vândută de AVAS = Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, care încerca să recupereze datoriile fabricii către fostul Bancorex.

Astăzi în Cluj se vând pantofi sub un brand danez, și anume ECCO Shoes. Francizorul pentru Romania este firma Shoexpert SRL, al carei manager general este Victor Tighinean.

Dermata, între nemți și evrei

Fiindcă tot veni vorba de tăbăcărie, să reamintim că înainte de fabrica de încălţăminte Fraţii Renner (deschisă în anul 1911), familia de industriași Renner din Reghin deschidea în 1909 la Cluj fabrica Rendor, azi Penrom SA, profilată pe producţia de pensule. La baza fabricii de pielărie fondată de aceștia (furnizorul de materie primă, în limbajul economic de azi) era tăbăcăria familiilor de evrei din Cluj, Farkaș și Hecht.

derma5În ajunul primului război mondial, când administrarea fabricii Dermata a fost preluată de avocatul Mozes Farkas, ea a început să se dezvolte în ritm accelerat. Din păcate, acesta decedat la Budapesta în 1941, dar grație priceperii sale în afaceri, fabrica fondată de familia Renner a trecut cu bine prin perioada crizei economice din anii interbelici.

După declanșarea celui de-al doilea război mondial, proprietarii evrei ai fabricii din Cluj au plecat în America încercând să scape de naziști, astfel că au lăsat din nou la conducerea fabricii pe cei din familia Renner.

O poveste cu rădăcini austriece

La baza ascensiunii Dermatei au fost însă tot nemții clujeni prin asocierea lor cu un austriac. Povestea fabricii de ghete „Turul” din Timișoara, cu care avea să fuzioneze fabrica „Renner”, începe în Austria. Când a aflat că primăria Timişoarei, oraș confruntat cu lipsa locurilor de muncă, oferea facilităţi extraordinare investitorilor serioşi, fabricantul austriac de pantofi Alfred Fränkel şi-a lichidat, în 1900, facilitățile de producție din Mödling, păstrându-și doar rețeaua de desfacere.

turulAcesta a pornit spre Timişoara cu un capital de 2.000.000 de coroane, iar în februarie 1901 a început construcţia fabricii, pe un teren oferit gratuit de primărie. Aceasta îi mai plătea câte 50 de coroane pentru fiecare muncitor, în schimbul obligaţiei pe care şi-a asumat-o de a angaja câteva sute de bănățeni. Fabrica ajunge la peste o sută de filiale în Ungaria (35), Austria (41), Germania (33), Serbia, Anglia, Olanda, Elveţia, Franţa şi SUA (câte una), iar valoarea exportului anual era de peste 35 de milioane de coroane.

Proprietarii celei mai mari părţi din acţiuni erau fondatorul Alfred Fränkel şi preşedintele societăţii, Eduard Ritter Pest. În 1930, imediat după declanșarea marii crize economice datorată supraproducției, Turul Fabrica de Pantofi S.A. avea nevoie de o infuzie de capital, astfel că și-a vândut acţiunile „Uzinelor Dermata – fabrici de Pielărie şi Încălţăminte” S.A. din Cluj.

Sediul noii fabrici a fost înregistrat la Timişoara, iar sub emblema „Dermata”, la capătul liniei de tramvai de pe Calea Buziaşului se produceau 40-50 de articole diferite.

– continuă aici

 

Advertisements

Lasă un răspuns