Advertisements

Clujenii pupători de moaște

Pupătorii de rit vechi

La mănăstirea cu hramul „Adormirii Maicii Domnului” din localitatea clujeană Nicula au ajuns zilele trecute 27.000 de credincioși, bătând câțiva kilometri pe jos pentru a se închina Icoanei Făcătoare de Minuni. Ei sunt numiți de ateii mirați de acest pelerinaj „pupători de moaște”. În ajunul praznicului Adormirii Maicii Domnului icoana este scoasă din biserică, iar în timpul slujbei Prohodului Maicii Domnului se face înconjurul bisericii de lemn. Anul acesta, printre „pupători” s-au aflat și noul prefect al Clujului, Aurel Cherecheș, alături de președintele Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, Radu Moldovan. Emil Boc și Alin Tișe n-au ajuns, fiindcă au „pupat” dragonul, oare? Se știe care, nu mai insist.

niculaSlujba de Liturghie de ieri a fost oficiată de un sobor de preoţi (printre care mitropolitul Luca, de Zaporozhye şi Melitopol din Ucraina, mitropolitul Iosif al Europei Occidentale şi Meridionale, care a venit de la Paris, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Aradului, Emilian Crişan) în frunte cu ÎPS Andrei Andreicuţ. Există o veche dispută între greco-catolici și ortodocși pentru acest lăcaș monahal, căruia papa Pius al XI-lea i-a acordat în anul 1928 statutul de Sanctuar marian.

Icoana Maicii Domnului de la Nicula, în jurul căreia s-a dezvoltat pelerinajul și mulțimea rugăciunilor pelerinilor, ar fi fost zugrăvită în anul 1681 de către preotul Luca din localitatea Iclod. Icoana este realizata pe scândură de brad, întărită cu doua cingători în grosime de doi centimetri. Icoana a ajuns aici prin donația nobilului roman Ioan Cupșa. Potrivit unui proces verbal scris de militari austrieci, icoana Maicii Domnului cu Pruncul, aflata astăzi la Nicula, ar fi lăcrimat în mod continuu, între 15 februarie și 12 martie 1699.

Pupătorii de rit nou

Pentru ca acest articol să aibă vizualizări, era necesar ca în titlu să apară cuvântul clujean. O altă variantă ar fi fost o precizare gen „Clujul e pe primul loc în lume și la pelerinaje”, chiar nu ar fi fost tocmai adevărat, fiind devansați de moldoveni cu moaștele cuvioasei Paraschiva, de hunedoreni cu mormântul lui Arsenie Boca și chiar de vecinii din Ciuc cu marele lor pelerinaj de Rusalii la sanctuarul catolic din Șumuleu. Totuși, deoarece fudulia – ca și proiecțiile noastre fantasmagorice – bat orice realitate, avem și noi clujenii o categorie de pupători de top.

Este vorba de clujenii de rit nou, din soiul șomeșean „riveran și nu prea”, sau orășean pe jumătate – adică provincial. Orgoliul acestui specimen de tip mai vechi sau mai nou (oricum, de top) bate orice realitate. Fudulia sa este alimentată de situri de tip clikbait gen clujcapitala.ro, realizate de angajați sau interpuși ai Primăriei, pe care acesta navighează fericiți. Printre topuri obscure trâmbițate de nulități care nici măcar nu se semnează (notând totuși cu abnegație sursa, pentru corectitudine politică și referință plastografă) pupătorul de rit nou află satisfăcut că este buricul pământului, iar România este doar o țărișoară acolo, pusă pe hartă de marele Cluj.

Toți ceilalți sunt hateri

Din discursul propagandist al nulităților propulsate de noua media (anonimă și gratuită) nu lipsesc „ceilalți”. Invidia celorlalți (mitici, vinituri din alte județe sau clujeni inferiori din Florești sau Apahida) este mult mai importantă decât realitatea de zi cu zi a clujeanului de rit nou. Insensibilă la orice critică, superioritatea clujeanului get-beget se bazează pe axioma că „toți ne invidiază”. Iar toți aceștia sunt incluși în categoria haterilor care nu știu să se bucure că în Cluj avem cele mai scumpe terenuri, apartamente și cost al vieții, ori că traficul auto bate cu mult alte orașe! Numai că o vorbă mai subtilă zice cam așa: cine spune, ăla e…

În Cluj important e sa fii primul, nu contează în ce top, iar cui nu-i convine, să plece din oraș! Cei care administrează cum pot și cum vor ei urbea de pe Someș au învățat lecția asta și întrețin constant fudulia alegătorilor, despărțindu-i în marea masă a „alor noștri” și grupul uneori tăcut, alteori ceva mai vocal al „celorlalți”. Astfel au ajuns să co-existe în același perimetru (nedelimitat de zidurile vreunei cetăți) cetățeni de rang superior și alții, de rang inferior – ultimii având doar obligații. Printre cele mai importante, să-și plătească taxele și să tacă, dacă nu vor să fie considerați hateri. Și eventual, să plece din oraș câteva zile pe an, când cetățenii de rang superior sunt ocupați cu agățatul chărții în cui, ori a Clujului pe hartă.

În loc de concluzii:

În ce constă avantajul acestei „dezvoltări”? se întreba mai deunăzi jurnalistul Dan Horea pe blogul său:

Tot nu m-a lămurit nimeni de ce afluxul de tineri cu venituri mari spre Cluj se numeşte „dezvoltare”! Eu constat, de la an la an tot mai alarmante:

– aglomerarea până la sufocare a traficului
– creşterea semnificativă a poluării (de toate soiurile, inclusiv fonică)
– scăderea nivelului de civilizaţie (din cauza unor cetăţeni cu parale, care, venind din aşezări mici şi ajunşi în aglomeraţie, se comportă execrabil)
– creşterea galopantă a preţurilor, de la biletul de autobuz şi kila de salam, până la chirii şi achiziţia de locuinţe
– banii suplimentari atraşi la bugetul local sunt cheltuiţi în bună parte tot pentru nevoile acestor vinituri: de la subvenţionarea de spectacole gen Untold până la amenajarea zonelor unde se mută respectivii.

Aşadar, în ce constă avantajul acestei „dezvoltări”?

Ce diferență față de Clujul de sfârșit de Ev Mediu – începutul Renașterii, când cetățenii știau să-i țină la distanță pe nobili, punând restricții la deținerea unei case în Cetate. Ca să nu dea pețitorului acces la un dublu statut (de nobil și cetățean) fata care accepta cererea de măritiș a aceluia trebuia să renunțe la zestrea ei imobiliară. Așa reușeau cetățenii liberi să-i țină departe de urbea lor pe cei care cu greu puteau fi determinați să-și respecte obligațiile. Pe când noi, azi, ce facem? Ok, este o paralelă istorică nițel desuetă, dar să nu uităm: historia magistra vitae.

 

Advertisements
4 Responses to “Clujenii pupători de moaște”
  1. Eugenia 16 august 2017
    • Marius Oliviu 16 august 2017
  2. Eugenia 16 august 2017
    • Marius Oliviu 16 august 2017

Lasă un răspuns