Advertisements

Pulbere de stele

Am ieșit azi să fac câțiva pași pe ulițele satului meu.

Așa, ca de ultima zi a anului. Couladère nu este prea mare – are vreo patru sute de suflete – răsfirate printre aduceri aminte și întâlniri fortuite. Uneori ne salutăm printr-o scurtă înclinare a capului, alteori ne ridicam pălăriile sau ne adresăm o formulă de politețe. Este un sat cu oameni amabili. Uneori mă invită prin casele lor.

Le cunosc copiii, părinții, uneori gândurile. Îmi împărtășesc singurătățile și, uneori, sărbătorile. Îmi place să-i privesc, să le observ gesturile. Au tot felul de ocupații și de răgazuri. Le recunosc onestitatea din pragul ușii.

Unii sunt medici, ca mine, alții conduc camioane, sau cântă la pian, ori au micile lor afaceri dacă nu trebăluiesc prin industriile altora, unii sunt pensionari. Iar alții scriu cărți și poezii. Ne intersectăm printre evenimentele politice, prin vacanțe, pe drumurile călătoriilor noastre.

Azi, plimbându-mă pe uliță, i-am văzut pe multi dintre ei în pragul ușilor sau în chenarul ferestrelor, făcându-mi semn și salutându-mă cu urări. Dau din cap zâmbind, la fiecare urare și merg mai departe.

Cum as putea sa le întorc urările? Dacă astăzi sunt bine dispuși, le-as dori sa rămână asa, măcar încă un an și apoi încă unul și tot asa până când satul meu se va transforma în „pulbere de stele”. Ca să vezi ce-a ieșit din tastatura lui Mark Zuckerberg…

Sate și orașe virtuale. Nu sunt un tradiționalist, anii nu înseamnă mare lucru pentru mine. În schimb poveștile da, ele înseamna ceva, așa că le-aș ura tuturor să aibă parte de povesti frumoase în timpul care vine. Pentru că toate poveștile astea, puse una lângă alta, sunt ADN-ul sufletului nostru comun de ființe curgătoare. La multe povești frumoase, prieteni!

Lăsați ferestrele luminate spre ceilalți.

Cei ce vă iubesc vă vor aprecia sinceritatea și trecând, vor lăsa un gând bun pentru lumina casei voastre.

Advertisements
No Responses to “Pulbere de stele”

Lasă un răspuns