Advertisements

Ardelenii și publicitatea

Potrivit unui recent studiu IRES, publicat în numărul 56 (octombrie 2018) din Revista Sinteza, atitudinea românilor cu privire la publicitate variază de la o apreciere ridicată la o încredere moderată: mai mult de 8 români din 10 cred că publicitatea e ceva bun. O încredere suspectă pentru o țară abuzată până acum trei decenii de propagandă. Totuși, 6 din 10 români apreciază că este prea multă publicitate. Indiferent de cum se poziționează cei care o utilizează (sau nu), publicitatea a devenit o componentă-cheie în alegerile de zi cu zi, apreciază editorialul Sintezei din numărul dedicat industriei publicitare, subintitulat Fabrica de dorințe.

sintezaPublicația citată remarcă faptul că „publicitatea” din limba română nu este la fel de încărcată semantic precum „advertisingul” din engleză. Acest termen (advertising) începe să fie însă depășit, fiind înlocuit de ceva vreme în rândul practicienilor cu „marcom” (comunicare de marketing) sau pur și simplu „comunicare de brand”. În pofida ascensiunii ecranelor digitale – smartphone, tabletă, computer – televiziunea rămâne în topul mediilor în care avem cea mai mare încredere, urmată de outdoor și de internet. Ce vine din urmă?

Industria de publicitate online din România crește anual cu două cifre, cu precizarea că din fiecare 1 dolar cheltuit, 80 de cenţi le revin giganţilor globali Google și Facebook, abia restul de 20 de cenţi fiind împărţiţi de jucătorii locali. Anul 2018 a marcat trecerea pragului de patru miliarde de utilizatori de Internet la nivel global. Un utilizator petrece în medie şase ore pe zi, folosind servicii și device-uri conectate la internet. Modelul de business clasic al agenţiei de publicitate (cod CAEN 7311) este în acest moment ameninţat puternic de către Google și Facebook, care include și Instagram, reţeaua cu conţinut vizual, cu cea mai mare creștere în 2017 și 2018.

twitterAmeninţarea nu vine doar din migrarea bugetelor de media către giganții globali, ci și din fenomenul de migrare a forţei de muncă înalt calificate din industriile creative către companiile de tehnologie. Acestea oferă atât salarii mai mari, cât și o poveste de angajator mai atractivă („noi chiar schimbăm lumea”) și mai motivantă. Asta chit că digitalul și tehnologia nu aduc neapărat ceva nou în viaţa noastră sau în modul în care funcţionăm, în afara unui singur lucru: viteza și amplificarea tuturor lucrurilor pe care oricum le-am fi făcut. Alături de Amazon, giganții media formează o triadă care domină mediul online: Facebook are ambiția de a defini (sau spiona) cine suntem, Amazon ceea ce vrem, iar Google să determine ceea ce gândim.

Cum stăm cu publicitatea în Cluj?

Un important efort de auto-promovare îl desfășoară în ultimii ani și autoritățile locale – prin paginile de facebook ale edililor, comunicate media și acțiuni de co-branding precum recenta Alianță a Vestului. Publicitatea este un domeniu în care, de multe ori (cel puțin la noi), entuziasmul a înlocuit cu succes profesionalismul. Criza însă a cernut bine, astfel că din publicitatea clujeană au dispărut majoritatea agențiilor, considerate intermediari, și au rămas doar câteva agenții mari: Vitrina, Amprenta și Tact Advertising.

atelierNu toate firmele care fac publicitate sub codul CAEN 7311 sunt și agenții, prin care înțelegem o combinație de firme de creație cu brokeri de publicitate. În noul peisaj post-criză, gențiile s-au transformat mai degrabă în brokeri de influență, în timp ce din partea lucrativă a „industriei” au supraviețuit nu mai puțin de 50 de firme active în producția publicitară, foste ateliere de producție publicitară care sunt considerate și ele „agenții”.

Alte firme importante activează în outodoor, respectiv AAM, Elemente Advrertising și Millenium Grup. Pentru toate aceste 50-60 de companii din domeniul industriei de publicitate livrează nu mai puțin de 8 distribitori de materiale de comunicare vizuală (Verla, Leykom, Geplast, Macro, Prosep, Tuplex, Spiroplastic și Mons Medius) cu 5 depozite locale, semn că piața publicității în Cluj-Napoca este una destul de consistentă, în ciuda restricțiilor impuse în centrul orașului.

verla1La mijlocul acestui an se preconiza un exit important dintr-o afacere clujeană de profil: francezii de la Antalis anunțau cumpărarea și ulterior integrarea firmei de distribuție Verla – în toamnă având și avizul de la Consiliul concurenței. În final, tranzacția dintre Antalis și Verla a picat, firma clujeană rămânând o afacere de familie – mai multe detalii despre acest subiect, aici. 

O altă provocare a industriei în 2018 a fost adaptarea sa la noul „Regulament privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate pe raza municipiului Cluj-Napoca”, pus prima oară în discuție la finele anului trecut, în urma căruia Primăria vrea să reglementeze piața afișajului exterior. Noul regulament, care împarte orașul în trei zone de publicitate, restrânsă sau lărgită (ZPR1, ZPR2 și ZPL), a fost adoptat prin Hotărârea nr. 133/2018, care elimină meshurile din centru, dar lasă liberă și o portiță, în sensul că se admit derogări pentru meshuri care sprijină anumite evenimente culturale considerate „de prestigiu” pentru oraș ca Electric Castle sau Untold.

Tot în acest an, după adoptarea noului Regulament, s-au licitat și 42 de panouri legal amplasate în oraș, pe terenul municipalității. În Cluj există însă mult mai multe panouri publicitare, cea mai mare parte în parcările centrelor comerciale (Iulius Mall, Vivo!, Kaufland) dar și în locații private (pe clădiri și în curțile oamenilor).

 

 

Advertisements

Lasă un răspuns