Advertisements

Protestul ca supliment?

Între 150 și 300 de oameni au ieșit duminică seară la Cluj, semn că protestele au trecere ca suplimentele alimentare: mai mult iarna, când oamenii stau în case și își fac griji pentru sănătatea lor sau a nației. Vara, când ziua e lungă și mai au și altele de făcut, mai dau cu nasul de verdețuri, de salată, își iau vitamina D pe cale naturală, de la soare – iar siropurile și prafurile nu mai au căutare. În plus, e greu să aduni oameni care să protesteze împotriva unor… proiecte, oricât de dubioase ar părea acestea. Și totuși, câteva zeci de manifestanți clujeni au pornit aseară din Piața Unirii însoțiți de bannere cu “Suntem cu ochii pe voi” și “Uniți salvăm toată România #rezist” plus tot vreo două portavoci.

Manifestanții, în mare parte activiști civici, au plecat în marș prin oraș, de pe Bulevardul Eroilor până la Prefectură, unde i-au transmis noului prefect din Cluj, Ioan Aurel Cherecheș mesajul lor: să nu permită mutilarea legilor justiției. ȘtirideCluj anunța 150 de participanți, la megafon s-a spus că sunt la un moment dat 300, dar nu au fost chiar atâția. Presa locală a relatat pe scurt, notând cifrele însoțite sau nu de un mic filmuleț (cei care au relatat, pentru că nu toți au făcut-o). Cel mai tare m-a amuzat reacția protestatarului de serviciu Eugen Horia-Cristea care și-a făcut a doua zi, ieri, socoteala protestelor și s-a raliat lui Ovidiu Gherman, spunând că s-a săturat de România și vrea să dea curs altor „oferte, cărora nu poți să le reziști”.

Și atunci cum rămâne cu #rezist? Cum stăm cu societatea civilă pe Cluj după acest protest așa, mai chinuit? Este într-adevăr protestul un supliment (necesar) al democrației? Sau e doar ceva de sezon, asemenea suplimentelor alimentare, luate exclusiv în perioadele reci ale anului? Mi s-a părut interesant cum se filmează oamenii între ei la aceste manifestări, cei mai mulți părând mai degrabă chibiți decât participanți. Asemenea lor, sunt destui care privesc cu atenție și chiar studiază protestele, lăsându-se greu convinși să li se alăture și ei, să completeze masa critică. Chibiții invocă argumente ideologice: manifestanții nu știu de ce parte sunt (se cred de dreapta, când de fapt sunt de stânga) și de reprezentare: nu știu în ce măsură aceste persoane mă reprezintă.

Momente precum cele din preajma OUG 13 sunt greu de reprodus, chiar în contextul unei teme similare. Asta chiar dacă toată lumea e supărată pe mașinațiunile guvernamentale, inclusiv judecătorii și avocații, apropos de declaraţia comună de luptă anticorupție CSM-ÎCCJ-Parchetul General. Cel mai coerent comentariu l-a avut cunoscutul penalist clujean și doctor în drept Radu Chiriță:

Acum câteva zile, CSM-ul şi ICCJ-ul au ajuns la concluzia că dacă oricum toată lumea e la mare, e momentul perfect să o comită…

Atunci când o societate civilă care se opune oricăror abuzuri ale puterii, este formată din câteva zeci de judecători normali la cap, în timp ce corpul avocaţilor se uită în altă parte, este semnul că am părăsit demult buza prăpastiei.

Ca să nu o mai lungesc, iată întrebările punctuale către CSM şi ICCJ… sau, ca să termin: LUPTA PENTRU APĂRAREA DREPTURILOR ŞI LIBERTĂŢILOR FUNDAMENTALE ALE PERSOANELOR. Pe asta când o pornim?

Când o să ne pese şi de altceva decât de salvarea carierei unor persoane şi o să realizăm că din sistemul judiciar fac parte şi o mulţime de incompetenţi notorii? Înţeleg că luptăm împotriva celor care sunt corupţi, e frumos. Împotriva incompetenţilor şi nesimţiţilor, când ne apucăm de lupta?

Când dracu’ o să ajungem să avem un sistem judiciar care să fie chiar independent?

Citiți postarea integrală pe blogul raduchirita.ro

Advertisements
2 Responses to “Protestul ca supliment?”
  1. Sorin Alexandru Sontea 29 august 2017
  2. Pingback: Roșia Montană – Cluj.social 30 august 2017
  3. Lian 19 septembrie 2017

Lasă un răspuns