Advertisements

…protestul scăpat de sub control

Schimbarea de opinie a opiniei publice

Totul începuse cu un banal protest în oglindă, scăpat de sub control. Dacă lozinca ultimilor ani fusese scindarea, deviza anului 2017 devenise, brusc, schimbarea. În presă și Televiziuni, opinia publică îngropă securea războiului cu „mărețele idealuri ale socialismului”, Antena 1 și 3 fuzionând (prin absorție) cu TVR 1, 2 și 3, B1-TV cu Prima, iar cei de la România TV și-au reîntregit cercul vechilor prietenii cu Realitatea. Bătea peste tot un ciudat reWind of change, de vină fiind desigur, apropierea primăverii. Și totuși, nimic nu părea să prevestească tot ce a urmat. Căci toate aceste fapte erau paralele cu firul principal al evenimentelor, din fața palatului Cotroceni.

Masă amorfă a lumpenilor de vârsta a II-a și a III-a începu să se coaguleze cântând #Imnul compus de Voltaj, un grup de artiști trădători. În schimbul unei sume de bani (se zvonea că ceruseră 300.000 €, și primiseră „decât” 1/4 de milion), Voltaj realizase un teribil liant al amorțitului grup social din fața palatului Cotroceni, resuscitându-l. #Imnul tăcuților deveni un auxiliar al procesului de aglutinare socială dirijată, de masificare, iar receptarea sa fu la fel de previzibilă ca și reacția unui picior de broască legat la bornele unei surse de tensiune. De la primele ritmuri ale piesei, oamenii se însuflețeau brusc – și nu fiindcă auzeau o piesă electrizantă.

Dimpotrivă, Lăsați-mă să mor era o melodie simplă, stenică. Aducea cu un ritm de marș care creștea pe nesimțite, ușor de reținut și de fluierat. În momentul în care auzeau fluierând corul bătrânilor, tinerii nu se mai puteau abține: lacrimile începeau să le curgă șiroi pe față și mâinile pipăiau telefoanele mobile, căutând numerele părinților, pe care nu-i mai sunaseră de anul trecut. Însă părinții erau ocupați cu desăvârșirea Revoluției tabletelor. Citeau republica.ro unde scria ideologul mișcării, CTP – singurul care le luase apărarea în fața președintelui Iohannis. În plus, cotidianul său online avea un scris mare, ușor lizibil chiar și la dioptriile lor.

Meanwhile, la palatul Victoria…

Când toată situația încordată de la începutul anului părea să se fi absorbit într-un larg consens național, în PSD căzu ca un trăsnet vestea demisiei premierului Grindeanu. Copleșit de presiunea liderilor de partid care-i suflau în ceafă (Dragnea, Ponta și Năstase) sub pretextul de a-l învăța mecanismele comunicării guvernării, Sorin Grindeanu se sfătui cu soția și apoi, după o noapte de chibzuială în doi, își depuse demisia: Am fost conștient din start că este vorba de un guvern de sacrificiu. Sunt dispus în continuare să fac totul pentru Partidul în care am învățat administrație, să rezist presiunii străzii, dar a fost extrem de important pentru mine să aflu ceea ce vor oamenii care m-au susținut în această funcție. 

De când am fost numit premier, pe la ușa soției mele au trecut, cu diverse cereri adresate guvernului, toții vecinii din cartier, iar în momentul în care ne-au abordat interlopii Timișoarei, am zis STOP. În momentul în care nu mai pot opri linșajul public la care este supusă familia mea.. totul s-a terminat

Cu aceste cuvinte, Sorin Grindeanu își luă good-bye de la PSD, iar partidul rămase fără grai. Membrii BPEx erau năuciți: nu știau din ce parte venise lovitura și nici în ce parte se-ndrepta. Priveau siderați ecranele televiziunilor de știri care transmiteau declarația premierului demisionar. La aflarea veștii, corul de fluierături din fața palatului amuți brusc. Cum frigul nu se mai termina, apăruseră și degerăturile, urmate de primii decedați care liderii încercară (fără succes) să-i transforme în martiri, pe ritmurile #Imnului tăcuților.

Ajutorul internațional

Ce a salvat protestele aproape căzute întâi derizoriu, apoi în parodie și în cele din urmă în dramă, a fost ajutorul din afara României. Impresionați de protestele românilor și speriați de Brexit, pensionarii britanici au început să aterizeze pe aeroporturile din București, Cluj, Timișoara și Sibiu. Au fost urmați aproape imediat de italieni, greci și spanioli, cei mai sensibili la problemele corupției și constrângerilor economice europene.

Această injecție neașteptată de capital necesita măsuri drastice de încurajare, în vreme ce sistemul de sănătate se bloca aproape zilnic, sufocat de solicitări. Se impunea numirea urgentă a unui nou premier.

 – va urma –

Advertisements

Lasă un răspuns