Advertisements

Priviri și cuvinte

Prefer să operez cu mijloacele pe care le am la îndemână. Privirea rămâne, la urma urmelor, cea mai bună armă a noastră, mai ales când nu baleiază și se limitează doar la linii directe. Cât despre „subiectivitatea” sa, ce suprimă subiectivitatea din valoarea privirii? Bineînțeles că nu poate fi vorba decât de lumea cum o filtrez din punctul meu de vedere, nu voi cunoaște niciodată un altul.

Subiectivitatea relativă a privirii mele mă ajută să definesc situația mea în lume. Și evitpur și simplu, să contribui la transformarea acestei situații într-o sclavie. Așadar, degeaba considera Roquentin că „vederea e o invenție abstractă, o idee curățată, simplificată, o idee a omului”, căci ea rămâne, între lume și mine, operațiunea cea mai eficace. Despre eficacitate este vorba aici.

crinaMăsurarea distanțelor, fără nici un regret zadarnic, fără ură, fără disperare, între ceea ce este separat, trebuie să permită identificarea a ceea ce nu este separat, a ceea ce este unul, întrucât e fals faptul că totul trebuie să fie dublu – fals, sau cel puțin provizoriu. Provizoriu în ceea ce-l privește pe om, iată speranța noastră. Fals deja, în ceea ce le privește pe lucruri: o dată curățate, nu vor mai trimite decât la ele însele, fără nici o falie pe unde să ne strecurăm, fără nici o cutremurare.

Și cuvintele sunt o armă. Una ieftină, pentru că nu aveai nevoie, cândva, decât de o hârtie și un creion – azi, de un ordinator electronic, dar până și acesta e deja un termen desuet. Pe cât de ieftină însă, arma, pe atât de eficace. Aș obliga orice autor să publice pe prima pagină a cărții sale un dicton după Dante: lăsați orice speranță (de obiectivitate), voi cei ce intrați aici. Pentru că o carte e în primul rând un spirit.

Dincolo de poveste, subiect, personaje – acolo, mai mult sau mai puțin ascuns, e spiritul autorului. Se zice că o carte bună vorbește despre subiect sau personaje, în timp ce una proastă spune mai multe despre autor. Indiferent de proporția de care vorbeam, mașinăria e însuflețită se spiritul autorului, iar un spirit malefic… oricât te-ar mângâia din cuvinte, tot va răzbate la suprafață.

Atenție la priviri, ca și la cuvinte. Foto: © Crina Prida

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: