Advertisements

Primiri în USR Cluj

La fiece sfârșit de an, aproape de sărbătoarea lui Moș Nicolae, porțile cerului se deschid și câțiva candidați sunt validați ca membri ai U.S.R. Nu avem de ce să ne bucurăm, nici să ne speriem, pentru că nu este vorba de partidul cu același nume – ale cărui porți se deschid mai greu la intrare decât la ieșire – ci de Uniunea Scriitorilor din România care, într-o ședință a Consiliului, decide pe care din candidați îi validează ca… fericiți pensionari.

Asta pentru că primirea în rândurile scriitorilor profesioniști nu-i validează pe aceștia decât o pentru pensie suplimentară la vârsta senectuții. Pare un fel de asigurare suplimentară de creativitate, venită absolut tardiv, când oamenii (că și scriitorii sunt oameni) au mai multă nevoie de sănătate decât de o sumă de bani – de care s-ar fi bucurat, poate, la tinerețe.

La penultima ședință, cea din data de 7 decembrie 2016, fericiții primiți au fost în număr de 68, iar Clujul s-a bucurat de cele mai multe primiri, după București, în număr de 8:

1. Alexander Baumgarten
2. Liviu Cotrău
3. Ioan Dragoş
4. Mihaela Gligor
5. Ion Petrovai
6. Ştefana Pop-Curşeu
7. Victor Tecar
8. Adalbert Vég

Anul acesta au fost tot 68 (34 județe x 2, conform unui banal algoritm) iar printre ei s-au numărat 11 clujeni:

  1. Rodica Baconsky
  2. Mircea Gelu Buta
  3. Elena Cărăuşan
  4. Ioan Derşidan
  5. Flavius Lucăcel
  6. Lucian Nastasă-Kovács
  7. Ana Olos
  8. Ioan-Aurel Pop
  9. Mircea Ştefan
  10. Ion Urcan
  11. Veres István

Critici literari precum Mihai Iovanel declară că „sunt și 4-5 nume onorabile. dar majoritar pleavă; plus inenarabilul Teșu Solomovici, plagiator și apologet al lui Ion Antonescu”, sau că „am auzit de 5” – Alex Goldiș. „Oricum sunt în USR vreo 2000 de nume de scriitori despre care nu aș ști să spun absolut nimic” – afirmă și Bianca Cernat.

Pare evident că Uniunea are prea mulți membri, deși ăsta este un paradox: primirile se fac rar, cu toate că regulile s-au mai relaxat. De asemenea, vocile critice umbresc poate nemeritat bucuria celor care și-au așteptat rândul cu răbdare.

Singura soluție, apropo de primirile astea „cifrice”, ar fi să se strige ca la coadă la carne, în comunism: dați câte unul dom`le, să ajungă la toată lumea! Și musai, un pic de nemurire, ca un claxon de bicicletă de luat la pachet cu bonul de pensie, vrei / nu vrei..

Advertisements

Lasă un răspuns