Advertisements

Piarista

— Cum v-ați cunoscut cu agentul Bucur? reluă Roxana discuția, ca să știe cu cine are de-a face, sau poate doar ca să scape de privirile curioase.

— Întâmplător. Am pus prea multe întrebări cui nu trebuia, așa că am fost convocat la sediul Cooperativei, ca să iau contact cu Adevărul direct la sursă.

— Bine, asta mi-am dat și eu seama, că nu sunteți un informator, dar nu credeam că sunteți naiv, se amuză ea.

— Sunt pur și simplu nou-venită în oraș.

— Cu ce ocazie? se prefăcu interesată.

— Nu știu exact. De fapt, ca să fiu sincer, am avut o editură în micul oraș vecin, dar acolo cărțile nu prea se vând. Adică de vândut se vând, dar nu le cumpără nimeni. Așa că am venit aici, într-un oraș mai mare și cu pretenții de multi-culturalism, să îmi găsesc subiecte, și mai ales, motivația de-a scrie iar, i-am spus.

— Cu motivația nu știu, dar la subiecte aș putea să vă ajut. Cum vi se pare marele Oraș?

— Complicat, ușor ipocrit. Într-o fază de acumulare, toți vor să scoată bani din piatră seacă. Pe scurt, o ficțiune ambuteiată, cum zice profesorul Pop.

— Despre avantajele propagandei și cât de ușor se poate converti în bani o imagine bună am putea vorbi la nesfârșit. Sunt multe afaceri în vârf, conduse de oameni care au investit, muncit sau construit, iar acum vor să-și scoată pârleala. Așa că PR-ul merge foarte bine! Am lucrat și eu în presă, dar să faci anchete în orașul ăsta e o pierdere de timp, dacă nu ești procuror DIICOT sau DNA. Nu vrea nimeni să știe lucruri, și în curând știrile negative se vor interzice.

— Cum să se interzică?

— Ai auzit de Protocoale?

— Da, am fost șocată…

— Ele sunt dovada că informațiile mai circulă doar între instituții. Știți cât timp ia să faci o anchetă acum? Ani.

— Bine, toți se protejează de anchete, dar știrile?

— Ăsta va fi pasul următor. Ați auzit de fake news?

— Am auzit despre campania electorală din USA…

— Acesta e doar începutul. Sub pretextul știrilor false, informația va fi controlată, inclusiv de către cititori, și tot mai puține știri negative vor trece de filtrele succesive la care vor fi supuse.

— Am observat și eu că majoritatea caută doar să dea like, dar pentru mine ca autor sau jurnalist, asta e o problemă, limitează discuția.

— Ca fost jurnalist, vă recomand să vă lăsați de meseria asta, că nu-i de viitor. Nu știu dacă ați observat că avem de-a face cu o generație de consumatori (de presă și orice altceva), tineri cu multă încredere în ei, și exagerat de pozitivi în legătură cu tot ce li se întâmplă.

— Însă când dau de cea mai mică problemă, s-a zis cu ei!

— Dacă știi ceva psihologie, e păcat să n-o folosești în folosul tău. Se pot face bani serioși în Oraș!

— De acord cu dumneata, domnișoară Roxana, dar bani faci din ceea ce-ți place, sau măcar dintr-o activitate la care te pricepi, la care-ți folosești abilitățile. Altfel e cam tristă povestea asta cu banii…

Mă privi ușor amuzată, apoi sorbi din cafea. Avea ceva ce-i stătea pe limbă, așa că am lăsat-o să savureze momentul. Știam că urma să-mi propună ceva:

— Mi-a zis agentul Bucur că lucrezi cu un tip, Omega.

— Scrie o carte pe care i-o culeg și i-o paginez eu.

— S-ar putea ca un client de-al meu ar fi interesat să i-o sponsorizeze, dar pentru asta ar trebui să știe cam ce conține…

— Și agentul Bucur părea interesat, dar încă nu știu mare lucru, pare bazată pe o teorie de-a lui, pe o viziune personală asupra istoriei. S-ar putea să fie un mare fâs, o lucrare de-o prostie colosală, chit că istoriografia se vinde bine mai nou, vezi cărțile lui Boia, m-am mirat eu de interesul asupra cărții încă nescrise a lui Omega.

— Nu de subiectul cărții este interesat clientul meu, ci de personaje. Ați auzit de noua modă printre milionarii marelui Oraș?

— Nu cunosc niciun milionar, darămite moda lor.

— Se îmbracă discret, nu vor să se afișeze, să iasă în evidență, adoptând o atitudine mai… low profile.

— Ăsta e termenul, adică noua modă?

– continuă aici –

*fragment de roman: „Comoara din marginea Orașului”, în curs de apariție

Advertisements

Lasă un răspuns