Advertisements

De ce-ar trebui să ne pese?

A ajuns presa locală atât de slabă încât nu mai are ce scrie în lipsa comunicatelor, sau sunt cititorii săi atât de fraieri încât înghit orice? Pentru cu altfel nu-mi explic de ce-ar putea interesa pe cineva soarta lui Dragnea din CEx-ul PSD, sau problemele cu justiția ale oricărui alt politician plecat în țările calde.

Singura știre cât de cât interesantă din ultimele zile mi se pare cea cu maratonistul care ratat startul unei curse din munții Apuseni din cauză că nu a prins avionul. Altfel, desigur, celebrul supre / ultramaratonist ar fi câștigat cursa internaţională Apuseni Ultra Race și noi am fi fost mândri de el, doar că na, avioanele astea ne fac viața din ce în ce mai grea.

De când nu ne mai pasă de lucrurile cu adevărat importante și care ne privesc direct, pentru că le trecem sub tăcere, agenda zilnică ajunge să fie ocupată de problemele altora, mult mai puțin importante și de care chiar n-ar fi cazul să ne pese. Numai că, dimpotrivă, asemenea subiecte ajung să ne inflameze.

Presa locală nu face altceva decât să culeagă din știrile naționale pe cele care au cât de cât o legătură cu orașul (tot mai mare) aciuat pe valea câte unui râu (tot mai mic). Un clujean a făcut și el ceva, la fel ca vărul unui brașovean sau mătușa unui sibian, și uite așa orice mică știre, oricât de caraghioasă, ajunge mare subiect de presă (locală).

Între timp, despre lucrurile cu adevărat importante se tace. Suntem preocupați de soarta justiției la nivel central, și trecem cu vederea injustiția de pe plan local. Aici toată lumea se cunoaște cu toată lumea și nu putem ataca așa, persoane. S-ar putea inflama un văr sau o mătușă care ne spionează pe facebook, așa că mai bine ne indignăm de alte probleme, așa, mai îndepărtate.

Presa locală mai e bună doar să ne facă de rușine, arătându-ne, prin știrile pe care le servește, cât de mici suntem, de fapt. Și toată recrudescența naționalismului local printre (ce a mai rămas din) cititorii de presă, tendință pe care mizează ce a mai rămas din jurnalismul activ (sau activist) nu e decât un foc de paie.

Pentru că din lupta localului cu naționalul nu iese în evidență decât, în prima fază, provincialismul primului, urmat de infestarea cu obiceiuri importate din localitățile mici a „centrului”: vezi grupul de la Cluj, gruparea teleormăneană șamd. Apoi, din moment ce primăriile locale sunt câștigate de tot mai mici funari și sforari, ce se întâmplă aici devine lipsit de importanță pentru cetățeni, obligați să participe la peripețiile foștilor lideri locali la nivel național.

Advertisements

Lasă un răspuns