Advertisements

Pas fără pași = selfie

Dacă va scrie o carte la sfârșitul celor tz ani de prezidențiat, să zicem „Pas fără pas”, profesorul Iohannis va putea scrie în ea, asemeni profesorului Constantinescu, că a fost învins de „Sistem” – un eufemism pentru fosta Securitate. Constantinescu dezmințea acum câțiva ani la Timișoara, la un forum dedicat Revolutiei din 1989, această afirmație:

S-a repetat o minciună, eu nu am spus că m-a învins Securitatea. Este opera aceleiași manipulări care a manipulat și Timișoara și Revoluția (…) Am spus atunci că în momentul în care au plecat din Securitate și s-au dus în mass-media au folosit libertățile pentru a manipula.

Citat-EsopSe spune acum (în aceeași „presă” liberă) că Iohannis ar fi prizonierul Sistemului. Că se luptă pentru Justiție. Aceeași justiție care tace apropos de casele sale, dar al cărei mecanism implacabil se activează de îndată ce primul sărac nu-și plătește rata la apartament. Dar asta o știm de la Esop. Puține s-au schimbat de atunci.

Dar „dacă nu poate fi declanșat de un singur om, mecanismul justitiei nu e decât o vorba goală” – nu mai știu cine a zis-o asta, G.B. Shaw sau alt european, nu contează. E tot un citat celebru. Și funcționează: priviți ce s-a întâmplat în cazul Lukan (sic!). De câți ani a avut nevoie Emanuel Ungureanu să-l declanșeze: 13 sau 14?

Ar fi avut șanse oare, dacă n-ar fi ajuns deputat și vicepreședinte al Comisiei de Sănătate al Parlamentului României? L-ar fi băgat cineva în seamă? Și atunci, care sunt pașii pe care merită cu adevărat să-i facem? Primul lucru pe care-l învață fiecare soldățel e să facă marș și să bată pas de defilare (fiindcă urmează să depună Jurământul). Nu să tragă cu pușca, nu lupte corp la corp, ci stâng-drept-stâng-drept. Armata reală vine mai încolo, asta dacă mai găsește ceva tehnică funcțională în dotare.

Tragedia e că dacă nu mai facem agricultură de subzistență (că nu mai știm, nu de altceva) trăim într-o țară de rezistență, dar care tot aia înseamnă: gașca lui Dragnea #rezistă, schimbând guverne; Iohannis la președinție, iar cei din stradă la proteste. Toți credem că #rezistăm împotriva celorlalți, când în realitate doar subzistăm. În loc să facem pași undeva (încotro?), batem doar pasul pe loc. Sau face unul, singular, câte un pas – iar restul doar îl aplaudăm sau îl contestăm. Pas fără pași. Îl pozăm cu smarturile din dotare, îl punem pe facebook și #subzistăm acolo.

Advertisements

Lasă un răspuns