Advertisements

Orașele dimprejur

De vreo câțiva ani Clujul se crede oraș-magnet, capitală sau pol magnetic al Ardealului, dar asta e o afirmație valabilă doar pe persoană fizică. Adică, cine spune, ăla crede: vezi pagina de facebook a primarului Emil Boc, situl clujcapitală și alte trompete propagandistice.

Cu toată perdeaua asta de fum, gentrificarea locului „iubit” de către comersanții locali este o realitate la care persoanele fizice asistă nu doar cu pasivitate ci, spre surprinderea mea, chiar cu mândrie, înlocuită mai nou de o super-aroganță.

Pe măsură ce orașul se scumpește, clujeanul este cuprins de nostalgii nelămurite pentru Clujul de altădată, refulate în clujopatia ultimilor ani. Cu toate astea Clujul nu mai e de multă vreme un loc interesant pentru persoane fizice, dacă nu cumva-s bugetari, ONG-iști (băgați în asociații mai mult sau mai puțin culturale) care organizează tot felul de manifestări spre fala și europenismul urbei, sau acționare la firmele care vând tot mai scump și cumpără tot mai multe proprietăți. A10Clujul e locul ideal pentru persoanele juridice, îndrăgostite nu atât de oraș, cât de banii pe care-i fac aici. Vor să construiască și proiectul nu primește acceptul Primăriei? O dau în judecată și, de cele mai multe ori, și câștigă – chestie pe care persoana fizică nu prea o concepe (cum să te războiești cu autoritățile?) pentru că, în primul rând, nu și-o permite.

Între timp, orașele dimprejur, ceva mai atente la oamenii din spatele firmelor – pentru că acolo fiecare se cunoaște cu fiecare – depășesc Clujul la pas: Alba Iulia este adevăratul Smart city din Ardeal, termen care i se potrivește pentru că este și un oraș small, centrul civic al Oradei mari e mai impresionant decât centrul retrocedat și nerenovat al Clujului, iar Târgu Mureșul vine și el din urmă prin infrastructură.

Clujul a avut de câțiva avantajul unei porțiuni de autostradă și chiar și al unei jumătăți de centură pe care n-a știut să le lege una de alta, să le facă accesibile cu mai multe ieșiri și conexiuni la drumurile naționale. Ca și în domeniul cultural, a avut un avans pe care n-a știut să-l valorifice decât financiar, adică „unii” s-au ales cu niște bani câștigați prea ușor, iar ceilalți n-au decât să comenteze de pe margine.

libAșa că în loc de ritmuri culturale, în marele Oraș de pe Someșul Mic se aude doar clinchetul arginților pe ritmuri de bumpți-bumpți. Vocile rezonabile nu trezesc interes, vibe-ul dispare și, încetul cu încetul, nici orașul nu se mai lasă contemplat. Treptat, idei generoase inițiate de unii se sting și afaceri fanion se vând altora, care le valorifică „la metru pătrat” sau la bucată, cum ar fi Silicon Valley-ul de Cluj sau orășelele tineretului de pe dealurile dimprejur.

Și ce vrei să zici cu asta? mă mai întreabă unii, nedumeriți. Nimic altceva decât am zis. Dar tu cu cine ții? Cu nimeni. Păi și atunci, unde bați? Nu bat, că nu-s telegraf – doar constat. Atunci, la ce bun? Ei, asta sună deja cioranian: A quoi bon avoir quitté Coasta Boacii? ca un fel de nedumerire a țăranului ajuns la oraș, unde toate cele tre` să fie utile, să aibă un sens.

Numai că viața la oraș (oricât de mare s-ar vedea el de sus de pe deal) nu are întotdeauna sens. S-ar putea chiar să n-aibă sens deloc. Iar eu n-am să zic, ca și Cioran de la Paris, că m-am plictisit sa calomniez Universul! Pentru că na, Clujul nu e Paris. Clujul e Cluj-Napoca.

Advertisements

Lasă un răspuns