Advertisements

Origine posibilă pentru „oraș”

În DEX cuvântul oraș apare ca împrumutat din maghiarul város. Pare logic, din moment ce vár însemna cetate, chiar dacă cetățile ungurești au fost ridicate de nemț, iar în centrul orașelor maghiare găsim, de regulă, cartierul german. Însă românescul oraș are accent pe prima și nu pe a doua parte a cuvântului, așa că am suspectat mereu o altă origine pentru acest cuvânt, despre care ar trebui să ne întrebăm cum de nu vine din limba latină, unde aveam atât termenul villa cât și castrum sau civitas?

Asta deoarece cuvântul oraş – sau, de fapt, arhemul fonetic de care aparţine acesta – se găseşte, din cele mai vechi timpuri, în aria locuită de traco-daco-români, atât printre vorbitorii dialectului daco-român devenit limbă literară cât şi printre dialectele traco-române, în primul rând în cel aromân. Apoi, cele două două arii care concentrează cvasitotalitatea toponimelor în vár/város sunt Pannonia şi Dacia occidentală, și nu aria din interfluviul Dunăre-Tisa, în care protomaghiarii şi-au stabilit o prezenţă dominantă cu cel puţin un secol şi jumătate, două mai timpurie. după cum arată Laurențiu Nistorescu în studiul publicat aici.

Orașul nu este o colecție de edificii, iar ceea ce definește un oraș nu ține atât de înzestrarea edilitară (cum ar sugera etimonul varos), ci aspectele realității sociale – orașul fiind mai degrabă o comunitate umană, cetățenii fiind mai importanți decât cetatea, de-a lungul timpului, pentru păstrarea „spiritului” acesteia. Dacă ne folosim simțul muzical al limbii și detașăm din oraș sufixul -aș, ne putem concentra atenția pe centrul său de greutate care este ora/hora. Legat de acest termen și derivațiile sale, DEX, reţine următoarele semnificaţii – pentru hora:

dans popular românesc […] cerc format de aceia care execută acest dans” şi „petrecere ţărănească unde se dansează jocuri populare;

„rotocol mare de fân” – pentru horişte şi horitură; „unitate de măsură a timpului […], distanţă, spaţiu care poate fi parcurs în timp de un ceas” – pentru oră.

Toate aceste sensuri converg spre semnificaţia de adunare, cuprindere, mulţime delimitată, semnificaţie pe care o reţin şi termenii echivalenţi din principalul dialect sudic al limbii române, aromâna. În acest dialect se regăsesc atât cuvintele oarâ – „oră”, huro (cu varianta huradz) – „horă”, cât şi doi termeni care, în aparenţă, nu au corespodent din daco-română: horyea – „separare, despărţământ” şi, respectiv, hoarâ, al cărui înţeles modern (reţinut şi de dicţionarul Papahagi) este „sat, aşezare rurală”, dar pe care contexte literare tradiţionale aromâneşti îl denominează ca şi „comunitate”.

Advertisements
No Responses to “Origine posibilă pentru „oraș””
  1. Pingback: Oameni și orașe – Inimă de carte 19 noiembrie 2017

Lasă un răspuns