Advertisements

Un oraș care nu duce lipsă…

…nici de medici, nici de polițiști. Și nici de câteva echipe-fanion, cum e și cea condusă timp de 17 ani de către Iuliu Mureșan, fost medic la IPJ Cluj. Deși la CFR Cluj e de câteva luni o mare degringoladă, și se joacă un fotbal minimalist, echipa a ajuns totuși (iar) pe primul loc în clasamentul Ligii I.

Parea funny este că, între timp, patronul „invizibil” ca varga umblă să vândă echipa fanion care nu-i mai aduce niciun profit. Asta e treaba lui, desigur, dar toată încrengătura de la echipă este ceva reprezentativ pentru Marele oraș de pe Someșul Mic, metropola Ardealului wannabe.

Pe de o parte, administrația umflă lucrurile (punem Cluju` pe hartă, pe două, hai pe zece), iar bișniț-manii de top se țin un umbră, low-profile. Pe de altă parte, businessul este cel care împinge urbea undeva în top, în vreme ce administrația, dacă nu frânează dezvoltarea, nici nu mai ține pasul cu evoluția orașului.

Și atunci inventează tot felul de paranghelii care să „certifice” poziția Clujului pe harta lumii, în loc să-ncerce să sincronizeze afacerile, sau măcar interesele oamenilor din business cu ale simplului cetățean, astfel încât să beneficieze și ultimul de bunăstarea primilor… administrația locală preferă să lucreze unde-i mai greu de cuantificat: tinerii, viitorul, funcționari virtuali șamd.

Așa că nu-i de mirare că un Centru Regional de Industrii Creative început cu fonduri europene stă de câțiva ani să se inaugureze pe banii clujenilor, și doar atâta face: zace undeva pe un deal, în loc să se-ntâmple acolo lucruri. De aici senzația că trăim într-un oraș în care nu se fac (chiar deloc) atâtea câte s-ar putea, cu o administrație sufocată de propria birocrație, și un mediu de business care plimbă o căruță de bani cu care n-are ce să facă.

Așa că se fac în continuare blocuri – asta fiind cea mai rentabilă ocupație din Cluj – blocuri printre case, blocuri noi între blocurile vechi și noi cartiere de blocuri amplasate random între vechile cartiere de blocuri. Fără străzi noi, studii de trafic, sau cu simulări de PUG și studii de trafic în urma cărora n-au loc decât discuții vagi, nimic concret încă.

În sensul că-n acest oraș n-a apărut în cei 30 de ani de după Revoluție decât o centură de diamant – dar niciun pasaj, un pod, sau o supra-traversare de cale ferată. Suntem abia în stadiul SF-urilor, iar când se va ajunge (după încă un cincinal) la punerea în practică a ideilor desprinse din aceste studii, orașul va fi așa aglomerat încât construcția lor îl va paraliza.

Asta pentru că s-au dezvoltat aiurea comune suburbane fără centuri ocolitoare, adică avem o zonă metropolitană fără vreo perspectivă, și mai ales fără centură. Noi însă continuăm să visăm, pentru că orașul nu de vise duce lipsă, nici de visători…

Advertisements

Lasă un răspuns