Advertisements

STUDIU: mai mergem la festivaluri pentru muzică?

Au început să circule prin presa locală niște comparații făcute de un prof de la FSEGA din care reiese că publicul de la Electric Castle ar fi mai deștept decât ăla de la Untold. Analizele astea pretențios numite STUDII, pe care mi-am permis să le ironizez în titlu, sunt asemeni graficelor de după alegeri, în care câte-un sociolog îți explică cine ce a votat.

Ce omit toți e cine sunt ăia care n-au ajuns pe-acolo și de ce. La fel, și comparațiile astea consumiste ale pseudo-studiului, mai mult te bagă în ceață. Întrebarea reală este câți mai merg acolo pentru muzică (chit că răspunsul pare evident, la EC mai vin și trupe, nu doar DJ) și cât % din festival e doar trend.

Dacă enumerăm cele mai frecvente afirmații despre EC, găsim și tipologiile, fără a avea nevoie de cifre și calcule complicate pe baza lor: Bineînțeles că iarăși plouă la Bonțida, doar e EC, Cea mai tare activare de brand! Ce oameni faini și noroi haios. 

Afirmațiile astea împart consumatorii în următoarele categorii: nemții și hipsterii care iubesc ploaia de la EC, și care merg acolo să se bălăcească, au loc chiar și logodne în noroi. Apoi, hipsterii wannabe, fitzoșii care urăsc vremea de la EC – toate bune în rest, dar să facă ceva cu scenele alea și cu boxele, să se audă mai bine pe ploaie. Urmează vloggerii și bloggerițele venite să activeze vreun brand și să facă poze cu comunitatea, primarii, politicienii și alte categorii de oameni care influențează viața altora.

Problema cu toți acești super-dependenți de online este tocmai modul de viață, faptul că festivalurile devin mai puțin de muzică, cât de afirmare a unui stil de viață: mergem acolo să ne dăm check-in, să ne facem poze cu unii și cu alții – cu roata aia mare de la EC sau mainstage-ul pe fundal, desigur.

Atâta doar că festivalurile astea făcute să-ncurajeze chestii cool te trec printr-o experiență ce are legătură mai mult cu rețelele de socializare, decât cu tine.

Take me to Bontida City, where the grass is green, and the girls are pretty…

Sigur, postările tale fac experiența să aibă în cele din urmă legătură cu tine, cu generația asta narcisică, preocupată să se vadă-n poze, să imortalizeze tot ce se intersectează cu ea – și aici pică în capcana brandurilor, care se înghesuie să-ți ofere tot felul de pseudo-experiențe cool, dacă cumperi de la ei, sau dacă îi faci pe alții să vrea să cumpere.

Articolele aruncate în presă la final contorizează cu vârf câți participanți au fost acolo, câți bani au cheltuit și alte cifre irelevante pentru cei neinteresați de genul ăsta de consum.

Dar „oamenii faini” aduși aici sub pretextul întâlnirii cu trupa de muzică preferată nu se supără că sunt reduși la statutul de consumatori, fiind traversați chiar de un fior de mândrie: uite câți bani am injectat în economia locală, asta dacă nu e vorba de amintirea altui fior, injectat altundeva. De orice variantă vorbim însă, ei bucură să fie acolo, în locul acela special, plin de noroi, tinerețe și „coolness”, care le conturează imaginea de festivalieri.

Advertisements

Lasă un răspuns