Advertisements

Ultimii mohicani ai marii industrii

Clujana, Terapia și Farmec sunt „ultimii mohicani” ai marii industrii clujene. Cum Clujana e în insolvență, iar Terapia a fost cumpărată de un investitor străin, ultima perlă a coroanei socialiste este Farmec. La CUG e o altă discuție, reproduc mai jos o amintire a ing. Călin Dan-Morar:

Îmi aduc aminte că în 1996-1997 lucram în Unimet, o parte a fostului CUG Cluj, la ora aceea spart în bucăți și bucățile împărțite prietenește între camarazii care au făcut muci fabrica.

Eram ingineraș tinerel și cam prost, dar atent. Din neatenție eram atent, pentru că dacă aș fi fost mai atent la viitorul meu, nu aș fi fost atent la prezent. Asa prost și atent fiind, am observat bunăoară că s-a vândut un strung carusel imens (putea strunji piese de diametre peste 10 sau 12 metri, dacă nu greșesc) cu 50.000 de dolari.

Prețul de piață al unui asemenea strung, nou, este în jur de un milion. De dolari. Nu de lei. E nevoie de o garnitura de tren, mai multe vagoane, să îl cari.

Strungul era vechi. Avea vreo trei ani și nu fusese folosit. Tot din atenție tâmpită, am observat ca s-a cumpărat un ferăstrău pendular automat cu 8000 de dolari. Prețul unui asemenea ferăstrău, taiwanez, este de aproximativ 2000 de dolari.

Într-o seară am observat că lipsea un strung orizontal, normal, care strunjea piese de 2 metri diametru și pana la 10 metri lungime.

Alții nu au prea observat. Tot asa, din neatenție în neatenția tuturor, pac: nu mai este fabrica”. Astfel că Farmec a rămas singurul mare producător industrial cu capital românesc activ în Cluj.

Firma românească se luptă cu giganții mondiali ai cosmeticelor precum L’Oreal, Procter & Gamble sau Beiersdorf, dispuși să arunce în joc zeci de milioane de euro pentru promovarea pe piața locală. Directorul general, Mircea Turdean, constată cu amărăciune:

Din păcate, vedem că se produce din ce în ce mai puțin la Cluj, în România. Furnizorii de materie primă se închid în România unul după altul, deși noi ne-am dori să lucrăm cu cei din țară și trebuie să luăm din străinătate la prețuri mult mai mari.

„Înainte aduceam materie primă de la Stirom București, de la Alro Slatina, de la Oltchim Râmnicu Vâlcea, dar acestea și-au redus apoi mult producția, iar acum ne vedem nevoiți să importăm, să aducem polietilenă din Ungaria, gaz pentru spray-uri din Italia. Până la urmă totul se traduce în majorări de cost în produsul final”.

– continuă aici

Advertisements

Lasă un răspuns