Advertisements

Mitul Clujului scump

Dacă ești chițibușar, poți afla de aici că nici străinătatea nu e deloc ieftină, așa cum ni se pare nouă azi de la Cluj, din cauza prețului tot mai nesimțit al locuirii. Am un cunoscut care se-ocupă cu așa ceva (construcții de locuințe), și zice că el ar vinde mai ieftin, dar cooperativa imobiliară = agențiile prin care vinde – „ăștia țin prețul sus, că atâta e prețul zonei și că dincolo s-a vândut mai scump”.

Dar în fine, într-un fel vezi lucrurile atunci când le faci tu, și cu totul altfel stă treaba când le fac alții. Iar în Cluj nu putem spune că investițiile nu sunt încurajate. Ba chiar sunt în așa hal încât cele imobiliare au prioritate: am auzit de mai multe afaceri productive din care s-au retras asociați pentru că o altă investiție (imobiliară) ar fi fost mai rentabilă.

cluj3Așa că părerea mea e că toată povestea asta cu prețurile mari va trage Clujul în jos. Până și bogata primărie, cu un buget anual de 300 milioane de euro (adică aproape 1 milion pe zi!) este nevoită să facă câte-un împrumut în fiecare cincinal, ca să țină pasul cu investițiile private – și tot nu reușește. În anul 2013 se afla (pe fundalul unui scandal cu terenurile achiziționate pe numele Ioanei Băsescu), că CEC Bank acordase un credit de 40 milioane de euro către Primăria Cluj-Napoca, unde primar era fostul premier Emil Boc.

Creditul a fost acordat pe un interval de 30 de ani, cu o perioadă de graţie de şapte ani. Primăria municipiului Cluj-Napoca făcea, abia atunci, unele precizări cu privire la creditul contractat de la CEC Bank în anul 2011, în vederea finanţării investiţiilor publice ale instituţiei: „Creditul a fost contractat în anul 2011, în urma unei proceduri de achiziţie publică (negociere cu publicarea unui anunţ de participare) la care s-au înregistrat oferte de la BCR şi CEC Bank. Valoarea creditului s-a ridicat la trei sute milioane de lei, pe o perioada de 360 de luni”.

Procedura de creditare s-a realizat cu respectarea obligaţiilor privind gradul de îndatorare al instituţiei, acesta nefiind atins prin contractarea sumei mai sus-menţionate, după acordarea creditului nivelul de îndatorare al instituţiei fiind de 13.5%, faţă de 30%”, arăta un comunicat de presă al Primăriei Cluj-Napoca. Şi în anul 2006, în urma unei proceduri de achiziţie publice similare, municipalitatea a contractat un credit pentru investiţii, valoarea acestuia fiind de 150.000.000 de lei (o sută cincizeci de milioane de lei), câştigătorul procedurii fiind BCR.

Martie 2019, aflăm că Primăria Cluj-Napoca va contracta un credit bancar de 85,1 milioane euro pentru finalizarea unor lucrări mari de investiții în următorii ani. Municipalitatea recunoaște că nu are bani nici pentru sediul Filarmonicii, nici pentru reabilitarea de poduri sau modernizarea unor clădiri. Primarul Emil Boc spune că o prioritate în următorii 2-3 ani o constituie „realizarea unui volum de investiții cât mai mare” și că împrumutul nu este decât o „centură de siguranță financiară”.

2006, 2103, 2019 – ne îndreptăm spre un împrumut cincinal, pentru că în acest șir, următoarea cifră e 2024, iar împrumutul îl vor plăti urmașii urmașilor noștri (sic!). În orice caz, mitul orașului scump pălește odată cu știrea contractării acestui împrumut, care va alimenta consumul orașului pe 2-3 luni, că despre investiții… mai bine să nu vorbim. Chit că și minciuna-i vorbă!

 

 

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: