Advertisements

Dacă mișcă, e Festival – dar când te calci în picioare, e Gangstival

Welcome to Cluj, orașul unde tot ce mișcă e festival. Dacă se ține aici un Open de șah, musai să-i spunem Festivalul de șah Napoca – pentru că mișcă piesele pe tablă: caii în L, nebunii pe diagonală. Altfel, deși suntem mai breji ca bucureștenii în a organiza diverse, și noi înțelegem (încă) aiurea ce înseamnă o manifestare culturală.

A remarca standardele coborâte la un eveniment nu înseamnă opoziție sau critică, așa cum presupun participanții extaziați (deși puțini din cei care cred asta au habar ce sunt alea diacritice), robi ai minimei rezistențe. E vorba de ce suntem dispuși să facem pentru a fi în trend, pentru a fi parte a unui grup vesel. Sunt totuși destui tineri care au idee cum ar trebui să fie organizat un festival, cel puțin ca intenție.

Că orice manifestare se schimbă cu timpul și devine în cele din urmă consumistă (organizatorii vor să-și amortizeze investiția), sau fix așa cum o vor participanții, asta e o altă discuție. Dar când standardele sunt coborâte din start, imaginați-vă unde se va ajunge după câteva ediții. „Untold și Electric sunt renumite, dar nu neapărat pentru că sunt și manifestări de calitate, ci doar pentru că sunt de succes” – afirmă Maria Zametheea.

Au început acum câțiva ani, au mai evoluat – în detalii, nu ca idee de organizare.  „Despre succes e bine de știut că nu aduce neapărat și beneficii celor pe cârca cărora s-a construit. Un festival adevărat e oleacă diferit organizat față de ce se petrece la Electric și Untold, din mai multe motive:

Primul și cel mai important ar fi confortul plătitorului de bilet, precum și al localnicului din regiune. Festival înseamnă mai mult decât o gălăgie scumpă menită să spele bani și creiere. Cum să explic eu că un festival e (sau ar trebui să fie) despre cultură, despre oameni veniți de peste tot globul să împărtășească idei și practici unii cu alții?

Că e despre creație și performance, atât a protagoniștilor, cât și a participanților, e despre a sta în natură 5 zile sau mai bine, fără telefon mobil (pentru că pur și simplu nu-ți folosește la nimic acolo), e despre a dormi chiar și în mijlocul drumului dacă ai chef, știind că nimeni nu o să dea peste tine sau o să îți fure ceva, ba chiar e posibil să te trezești învelit cu o păturică și cu o cană de ceai lângă tine.

Festival este despre schimb de experiență și beție în luciditate. E despre Paradis pe Pământ, despre locul în care nu-ți lipsește nimic pentru că ai tot ce îți trebuie – de la oameni, la posibilități, la vibe, la muzică, la liniște, la prieteni, la familie, la loc de joacă, la loc de muncă, la orice. Festival este despre oameni care dansează 5-12 ore fără să fie nevoie să fi băgat pastile. Festival e despre normalitate, dar la noi, la români, e greu cu astea.

La noi festival înseamnă să faci bani mulți, atât de mulți încât să-ți umple toți vecinii frigideru` și într-un final pe tine oricum te doare la bascheți;  iar în rest, cui nu-i convine, vorba lui A.Ș. „felation for the nation”…

P.S. A nu se înțelege greșit: nu am nimic cu Untold sau Electric și nici cu oamenii care merg la ele (uneori am râvnit și eu să ajung acolo); eu doar zic că astea nu sunt de fapt festivaluri. Sunt un fel de hibrid între gulaguri și festivaluri – unde, în principiu, oamenii se duc și le face plăcere să se înghesuie și să se calce în picioare… să le zicem Gangstivaluri”.

Advertisements
2 Responses to “Dacă mișcă, e Festival – dar când te calci în picioare, e Gangstival”
  1. alecs 5 august 2018
    • Marius Oliviu 5 august 2018

Lasă un răspuns