Advertisements

Unde-i minte multă…

…acolo e și prostie multă, spune un proverb de-al nostru. În cazul femeilor, există expresia „proastă cu crăci” folosită uneori cu (auto)ironie chiar de respectivele, la ora bilanțului sentimental: inteligente și dedicate carierei, eșuate total în amor. În cazul bărbaților situația stă și mai rău, cu exemple de genii care și-au fiert ceasul în loc de ou, sau politicieni prea puțin bărbați ca să „lupte” pentru ideile lor.

c2Toate aceste exemple se leagă de un concept numit „inteligență emoțională”, ce iterează că în viață nu e suficientă precizia raționamentului intern, ci și reacția la stimulii exteriori. Întrebarea este cum reacționează emoțional individul în fața tendinței de „masificare”, de anulare a personalității și reducere la media aritmetică, tendință ce se propagă în mai toate segmentele sociale. O soluție ar fi ca pentru a se proteja, să rămână într-o nișă specifică, socializând doar cu oameni din arealul său „cultural”: colegi de serviciu, vecini, prieteni.

Însă, mod paradoxal, această strategie de bun simț poate avea efectul unei bule, împiedicându-ne să observăm insinuarea treptată a uniformizării în mediul în care socializăm. Avem tendința naturală de ne a petrece timpul cu oameni care gândesc la fel ca noi, cu care putem conversa și schimba idei, și mai puțin timp cu oameni care gândesc diferit – pe care ar trebui doar să-i ascultăm, ca să-i putem înțelege. O altă modalitate de a ne proteja de tendința de masificare socială este chiar conștientizarea ei: frica păzește bostănăria – sau cel puțin așa se zice.

A treia și cea mai simplă modalitate presupune să-i frecventăm și pe cei care, de regulă, nu sunt de acord cu noi. Sau măcar să observăm cât de încrezători par în ceea ce spun, deși se înșeală, probabil, în totalitate. Exact așa apărem și noi în ochii lor 🙂 Cum ziceam aici, există și idioți utili.

Advertisements

Lasă un răspuns