Advertisements

Mica Unire și marea hoție

Ca toții românii, am sărbătorit Mica Unire prin nemuncă, vorba lui Vasile George Dâncu, urmărind nominalizările la Oscar și la GOPO. Pentru ce altceva era ziua asta liberă? Pentru jucat Hora Unirii în Piață, sau pentru (co)memorare, vorba cuiva? Uite, măcar pentru re-memorare, să vedem dacă mai știm ce-nseamnă…

balcescuSe leagă cumva de Nicolae Bălcescu, domnul de pe bancnota veche de 100 de lei, ca și de Alexandru Ioan Cuza, de pe cea de verde de 50.

Din păcate, destinul lui Bălcescu a fost unul tragic – el a murit în exil – dar nu era singurul tânăr ce făcea anticameră în cancelariile oficiale ale puterilor europene.

Istoria, după cum știm, o scriu învinșii

 cuzaDupă înăbuşirea Revoluţiei române de la 1848, tinerii revoluționari care participaseră la adunările de la Islaz și de la Blaj s-au împrăștiat în toate capitalele europene.

Micro-diplomația lor s-a împlinit abia după 10 ani, în ianuarie 1859, prin alegerea aceluiași principe în ambele Adunări elective.

Mica Unire a fost recunoscută de marile puteri europene abia în septembrie 1859, la Conferința de la Paris.

Semnificația simbolica a Horei Unirii?

…sau Hora Unirei, pe limba de-atunci – o mai știm, dacă n-o mai jucăm / cântăm?

„Să-nvârtim hora frăţiei/ Pe pământul României”.

De-atunci, hora populară românească a devenit simbolul fraternității, al legământului celor care au făcut să sune chemarea revoluţionară, sărbătorind apoi momentul biruinţei prin cântec și joc. Dar abia doi ani mai târziu, la 11 decembrie 1861, principele Alexandru Ioan Cuza adresa națiunii române o proclamație, anunțând că:

„Unirea este îndeplinită, naționalitatea română este întemeiată”.

A urmat unificarea Guvernelor și a Camerelor celor două Principate. La 22 ianuarie 1862, s-a format primul Guvern unic al Principatelor Unite, condus de Barbu Catargiu, iar la 24 ianuarie 1862 își deschidea lucrările Parlamentul unic, în care Alexandru Ioan Cuza proclama Unirea definitivă a Principatelor, sub numele de România, iar orașul București devenea capitala noului stat.

Nu mai contează acum care Unire o sărbătorim noi pe 24 ianuarie, cea din 1859, din 1861, sau cea din 1862 – cea declarativă (momentul săvârșirii), cea efectivă sau cea definitivă – principalul e să ne amintim de ea. Și să uităm de micile orgolii care ne animă, în timp ce chibițăm la marile hoții.

Advertisements

Lasă un răspuns