Advertisements

Metropolis sau megalopolis?

Primăria Cluj-Napoca a alocat 3,48 de milioane de lei pentru studiul de prefezabilitate pentru construirea unei linii de metrou, cu trei variante de proiect, asta în timp ce pentru realizarea studiului de fezabilitate la viitoarea Centura metropolitană în lungime de 38 de kilometri – proiect deblocat și blocat la loc – s-au prevăzut alte 4-5 milioane de euro.

centura2Bani aruncați în tunelul timpului, pe proiecte mărețe – despre care nu se știe dacă și când se vor realiza. Într-un scenariu super-optimist, Centura metropolitană ar putea fi aproape gata prin 2024, în vreme ce descărcarea de sarcină arheologică pentru proiectul magistralei de metrou ar dura (dacă s-ar începe azi) până în 2028.

Sub acest pretext s-au redus la minim investițiile imediate din oraș, mizând pe o himeră și pe-un proiect mort. Reprezentanții Ordinului Arhitecților din România susțin că proiectul metroului clujean nu este viabil nici din perspectivă demografică, nici geografică, orașul fiind amplasat pe o vale, dar cu zone de locuit situate pe dealuri.

Clujul e plin de fabuliști – oameni ai marilor proiecte – în timp ce de proiectele realizabile se alege praful: Floreștiul se chinuie de câțiva ani să-și facă o centură ocolitoare prin Sud, deși are bani, licitație, constructor.

trenStudiul de fezabilitate al proiectului Centurii de Nord a Clujului a fost predat spre realizare municipalității locale încă din 2017. Iar ideea unui tren urban, de suprafață, abia a fost acceptată de primarul Emil Boc, după ce inițial a luat-o în râs. Dar de ce să ne încurcăm cu un proiect concret, realizabil, despre care nu putem fabula? Ce poveste mai proiectăm în mentalul colectiv?

La Cluj, pisica se aruncă de la Primărie la Florești și de la Florești înapoi la Cluj. Deși din același partid (și cel puțin declarativ, din aceeeași aglomerare urbană), cei doi primari nici nu colaborează, nici nu se calcă pe picioare. Eclar că pentru a stopa migrația de dimineață dinspre Florești ar fi de-ajuns să construim școli și gradinițe, dar noi preferăm să vorbim despre dezvoltarea metropolitană a viitorului deceniu.

Cam asta e situația la nivel local, încă nu știm dacă trăim într-un mare oraș, într-o metropolă sau poate chiar într-un megalopolis cu metrou – în timp ce la București, un guvern de profesori ne lasă repetenți. O fostă profesoară și o fostă secretară de școală conduc Guvernul și Ministerul de interne, iar un fiu de milițian se luptă cu legile. Avem mai nou și o lege a defăimării, semn că cei care-au emis-o nu pricep că intelectualii dezgustați și nemulțumiți sunt patrioți prin chiar faptul că investighează acut (cu tendință) starea patriei lor. Despre asta scria recent Ruxandra Cesereanu:

Patriot nu e, prin definiție, acela care iubește România instinctual, ci și celălalt, care-i detectează defectele și încearcă să le corecteze prin varii modalități – gravitate acuzatoare, ironie, pamflet, protest.

Anti-român, dacă e să respectăm termenul cu acuratețe morală, ar putea fi doar cel care, de facto, încearcă să distrugă integritatea teritorială și pledează pentru o dezmembrare a țării. Dar când scrii ori afirmi că, politicește vorbind, România actuală e marcată de hemoragia corupției, de oportunisme jalnice, de cârdășii imunde, de tembelism guvernamental, țoape și țopârlani la nivelul clasei diriguitoare, o deteriorare vădită moral vorbind – ești mai cu seamă patriot, tocmai fiindcă te afectează și din cauza aceasta te-ai mobilizat să ieși, să-ți spui opinia, să te faci auzit și să-i găsești pe cei care vor același lucru.

A fi patriot (e valabil și cu referință la patriotismul local) nu înseamnă a fi sentimental și duios, ci lucid și critic.

Advertisements
One Response to “Metropolis sau megalopolis?”
  1. Dan Horea 4 iulie 2018

Lasă un răspuns