Advertisements

Limbaj de Cluj

În anii studenției mele, când fotoliul de la Primărie era ocupat de Ghiță Funar, mulți clujeni vedeau în administrația de pe Someșul mic un model de eficiență.

— Ai văzut ce primar avem? se lăuda văru-meu Liviu, fost director pe la „Remarul”.

— Cine, Funar? Tu vorbești serios, chiar crezi ce zice?

— Păi! se umfla Liviu. Îi om serios, uite ce treabă face în oraș: avem cel mai frumos oraș din Ardeal!

— Da, mie mi s-ar părea cel mult amuzant, dacă n-ar fi și periculos! Nu-mi dau seama cât crede el din tot ce zice, dacă nu cumva o face conștient?

c1Oraş tradiţional, Clujul a fost mereu dominat politic de o alianţă a așa-zișilor intelectuali protocronişti (de fapt, a politrucilor care s-au folosit mereu de patriotismul local ca și de naționalismul clujenilor), contrabalansată de mediul universitar. S-au schimbat multe de atunci, inclusiv ocupantul fotoliului de la Primărie, dar tiparele / mentalitățile oamenilor se schimbă mai greu.

Cu toate că rețelele sociale contribuie din greu la cosmetizarea imaginii, limbajul este cel care ne trădează. Îmi amintesc tot din anii studenției de o solicitare făcută la megafonul gării din Cluj, după „Iancule mare” și anunțarea trenului ce urma să intre-n gară:

Stimați călători, vă rugăm NU vă descălțați în sălile de așteptare.

Așa de tare m-a mirat anunțul ipocrit și impersonal (adică ori îi stimezi și te duci să-i anunți live, să nu se mai descalțe, acolo unde se descalță – ceea ce-nseamnă că nu-i stimezi, dar iei atitudine) că m-am dus să văd ce se-ntâmplă în unica (sic!) Sală de așteptare a Gării clujene, în care nu călcasem vreodată până atunci; preferam să urmăresc spectacolul de pe peron. Și nu mică mi-a fost mirarea când mi-am dat seama că vocea cu anunțul avea dreptate: puțea de-ți muta nasul.

c3Puțeau picioarele oamenilor veniți de la țară cu desagi mari, și care, obosiți, trăgeau un somn în sala de așteptare. Iar înainte să se-ntindă, se descălțaseră. Mi-a fost mie rușine de rușinea ce trebuia să le fie celor care-au dat asta pe post, în loc să se ducă să rezolve problema la fața locului. Mi-am amintit de acea întâmplare auzind o altă vorbă, la fel de urâtă, pe care clujenii get-beget o adresează „veniturilor”. Oricât de cosmopolit sau tolerant ar părea interlocutorul tău, această atitudine afișată afișată față de străini pare că se trage din dorința de-a fi acceptat în centrul vechi maghiar (și de-a exclude pe alții, care nu achiesează la „valorile” sale).

Iar după o vreme, dacă intri în detalii și-i contrazici nițel, vezi că atitudinea asta nu e decât una de fațadă, și afli că „mosafirii” ar trebui să se descalțe la intrare-n Cluj. O dublă jignire, ca o flegmă aruncată-n față. Acuma, de unde-or fi având unii obsesia asta cu opincile și ce spune ea despre acei „oameni” e o altă discuție. Important e că pentru mulți ce-i în gușă, e și-n căpușă. Iar dacă pe facebook genul ăsta de personaj alege să posteze doar imagini care-l favorizează, în cele din urmă limbajul îl trădează.

PS: jignirea cu „vinituri” ajunge în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. Și nu, sesizarea nu este făcută împotriva unui clujean, ci… a unui angajat al Primăriei Florești care a preluat limbajul „cult” de Cluj. Nici asta nu cred că va schimba mentalități, dar va aduce expresiile amintite mai sus în atenția celor care au urechi să audă și minte să discearnă limbajul civilizat de violența verbală.

Advertisements

Lasă un răspuns