Advertisements

Librăriile Clujului: azi, Book Corner

În centrul orașului, pe vechiul Corso ce-ncearcă să-şi recupereze din eleganţa de altădată, librăria Book Corner se propune ca un spaţiu la strada mare. Într-o casă peste care istoria s-a întâmplat să cadă abrupt, dislocând spaţiul uniform al povestirii, Librarium prezintă „Book Corner” ca work in progress. Partea de work e coordonată de Valentin Derevlean, cu care am avut azi o discuție pe care urmează s-o transcriu integral la sfârșitul săptămânii, despre cum își aleg oamenii cărțile (majoritatea vor să-și găsească în ele rezolvarea problemelor, sau măcar soluții practice pentru ei sau pentru cei din jur): să fie optimiste, să fie de dragoste – dar să nu fie triste, caut o carte pentru prietenul meu a cărui soție nu știe să… gătească, șamd. Apoi, despre consumul de carte, care e o piramidă inversă – în loc să se bazeze pe așa-zisa literatură de de divertisment (romanul polițist, amoros, de aventuri, SF) se citesc mai degrabă vârfurile.

book cornerȘi că de fapt, piața de carte este peste cerere, stăm foarte bine la traduceri, avem o piață avidă de noutăți, care apar la noi mai repede ca la alții (care citesc mai mult) și că acestea sunt simptome ale unei piețe mici. Am rămas cu impresia că în România, cândva, se citea –  dar cifrele arată că raportat la numărul de locuitori, și ungurii și chiar și bulgarii citesc mai mult. Piața de carte din România – deși sună urât – trăiește doar pe baza unei impresii de normalitate, realitatea fiind cu totul alta. Oamenii nu mai citesc – din lipsă de timp, nu de bani – iar cititorii sunt, de fapt, cititoare 🙂 adică femeile sunt majoritare în mulțimea tot mai restrânsă a cititorilor.

Faptul că librăriile sunt pe cale de a împărtăși soarta cinematografelor, numărul lor scăzând de la 500 câte erau în 2012, la 150 în 2016 – potrivit unei cifre furnizate de Asociaţia Editorilor din România, nu l-a mirat pe Vasile Derevlean, care spune e o estimare chiar optimistă, în cifra de 150 fiind și câteva papetării. Cauzele pentru declinul pieței de carte țin de vidul legislativ, pentru că lipsește o Lege a cărții care să o reglementeze (de așa-zisa piață vorbeam), nu neapărat prin intervenție directă a statului – ci prin pârghii care să impulsioneze publicarea și vânzarea de carte.

Discuția a ajuns apoi la scandalurile mediatice din jurul U.S.R., din care cititorii rețin doar aspectele negative, apoi la discuțiile iscate de timbrul literar de 2% plătit de edituri. Referitor la autori, există o ruptură între generația celor care au publicat înainte de 2000, mai puțin preocupați de a-și vedea cărțile în librării, și generația celor din secolul XXI, crescuți cu librăriile, obișnuiți cu lansările de carte și dialogul constant cu cititorii. Care este procentul autorilor români prezenți pe rafturile librăriilor? Dacă e să vorbim de literatură – cam 5%, abia dacă facem un calcul per total, procentul se apropie de 20-25%. Legat de de cititori, ne-am putea întreba 1) de ce intră oamenii în librării, și 2) cine sunt ei, cei care încă le mai frecventează? Printre răspunsuri: oamenii au încă nevoie de ghiduri, de educație – iar cartea este cea mai ieftină formă de educație. Cărțile ar trebui să schimbe oamenii, dar oamenii se lasă tot mai greu schimbați, venind în întâmpinarea celorlalți cu „teme scrise”, este concluzia librarului Valentin Derevlean, care apreciază, întrebat cine sunt clienții săi, că librăria este o oglindă a societății, iar clienții librăriilor reflectă starea societății actuale. Discuția pe larg, inclusiv cu ce se pregătește la Librarium Universității, pe finalul săptămânii.

Advertisements

Lasă un răspuns