Advertisements

Au și liberalii PSDiștii lor

Se știe că în fiecare partid sunt grupuri de interese. Dacă în PSD se vorbește tot mai des de reactivarea Grupului de la Cluj (Victor Ponta a fost aici „să ia lumină”: a recunoscut că s-a reîntâlnit cu Ioan Rus, a dat interviuri la NCN și PressOne, iar partidul său Pro România este clar unul al rezervei de cadre din PSD), iată cu ce se ocupă mai nou PNL în Șparlament.

lib3Luni, mai mulţi deputaţi PNL au depus la Senat, un proiect ce prevede ca ziua de Ispas (înălţarea Domnului) care se sărbătoreşte la 40 de zile după Paşte, să fie declarată zi liberă, susţinând că reprezintă „un act de deplină încununare a misiunii de mântuire şi eliberare a omului de sub păcat”. Haideți să vedem și cine semnează astfel de chestii păcătoase și contra-productive:

Buican, Vâlcea – aflat la al treilea mandat (trecut așadar și prin USL),  Leoreanu, din Roman – fost primar, Mihalescu – din Radauti, Fador, fostă primariță în Iacobeni, Suceava, Culeafa (sic!), fost consilier local in Pantelimon, Bumb, Alba – master în drept european la Spiru Haret, Olar, primar in Horea, Alba (afaceri cu lemne)
Gudu, al doilea mandat cu parfum de USL, Tulcea – fost prefect, Gheorghe, al doilea mandat – zmeu USL de Ilfov,
Neagu, Sibiu, trei mandate, etc

Cum stăm, de fapt, cu zilele libere?

În topul ţărilor europene cu cele mai multe zile libere raportate anul trecut, fruntaşă era Malta cu 38 de zile, dintre care 13 libere oferite cu ocazia sărbătorilor naţionale, pe locul doi Spania – cu 34, dintre care 12 zile de sărbători naţionale, pe 3 Bulgaria – cu 33, dintre care 11 sărbători naţionale pe 4 Polonia – cu 33, pe 5 Cehia – cu 32, pe 6 Potugalia – cu 31, pe 7 și 8 Germania și Irlanda – cu 29, iar pe 9 și 10 Marea Britanie și Elveția cu 28.

lib2Asta în vreme ce  Olanda cu 27, Rusia, cu 23 de zile libere, Bosnia şi Herţegovina cu 20 de zile libere, și Albania – cu 17 zile libere, urmate de România, cu 14 zile libere în 2017, se află abia la mijlocul acestui clasament. În 2018 numărul zilelor libere naționale a ajuns la 15, iar din 2019 vor fi 16, din care maxim 14 pot pica în timpul săptămânii de lucru, deoarece prima zi de Paște și prima zi de Rusalii se sărbătoresc duminica. Ca de obicei, noi stăm mai bine cu „naționalele” decât la total.

La zilele libere naționale se adaugă cele 20 de zile de concediu legal, din care minim 10 trebuie comasate, astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puțin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt”, după cum subliniază Codul muncii. N-am nimic împotriva zilelor libere – a nu se confunda ziua de muncă cu productivitatea. Dacă în momentul acesta s-ar lucra 365 de zile pe an, productivitatea din România ar fi aceeași, pentru că nu prea avem debușee: nu știm cum/nu avem unde să ne refacem. De ce?

Nu știm să planificăm vacanțele

Dacă faci greșeala să te pui pe drumuri, ieșirea în weekend dintr-un oraș mare poate fi chiar mai sâcâitoare decât o zi de lucru. Romania ocupa primele locuri în statisticile europene ca ore de lucru pe cap de angajat, așa că nu aici ar fi problema dacă se lucrează o zi mai puțin pe an. E vorba de reluarea lucrului, pentru că acele zile „libere” fragmentează și așa instabilul eșafodaj economic pe care de trei decenii îl tot reconfigurăm. Dacă fericirea angajaţilor s-ar putea măsura în numărul de zile libere reglementate prin lege, atunci ar fi simplu.

Top3Paradoxal, problema într-o economie care stă pe cash este subfinanțarea: românii nu-și prea permit să cheltuie într-o zi liberă suma pe care patronii le-o oferă practic „cadou” prin declararea ei ca nelucrătoare (în jur de 100 lei, dacă e să ne raportăm la salariul minim). În calcul ar mai trebui să intre și coordonarea concediilor cu activitățile extra-curriculare ale copiilor. Așa că mai important decât să venim din concediu obosiți, ar fi să reușim să legăm câteva zile undeva, departe de stresul orașului – și pe cât posibil să nu ne întoarcem acasă în ultima zi de concediu, altfel nu vom face față în prima zi de muncă.

Pentru că și planificarea întoarcerii (și a odihnei de după concediu) tot de planificare ține. Studiile privind sindromul depresiv post-vacanță au arătat că melancolia îi lovește puternic cu precădere pe cei care și-au luat concedii mai lungi de două săptămâni, deoarece au ieșit aproape complet din modul lor de viață cotidian. Astfel, câte un city-break sau o escapadă la munte sau la mare, o dată la două luni, poate fi o idee bună.

Advertisements

Lasă un răspuns