Advertisements

Scurta istorie Nokia la Cluj

Apahida.info publică azi o scurtă retrospectivă a prezenței gigantului finlandez Nokia la Jucu. Adevărata poveste începe ca de obicei, de la coadă la cap – cu plecarea. Părerile cu privire la cauzele abandonării fabricii construite pe 159 de hectare de teren, pentru care finlandezii anunțau investiții de 200 milioane € și 15.000 de angajați, sunt împărțite: a fost de vină criza globală, Ioan-Dorel Pojar, primarul PSD-ist al comunei Jucu, sau refuzul prim-ministrului Emil Boc.

nokia2Surse din fostul management al fabricii susțin că Nokia ar fi afirmat că va rămâne, cu toată criza, dacă la Jucu se construiește un terminal cargo pentru toate subansamblele. Artizanul sosirii Nokia în România a fost omul de afaceri Octavian Buzoianu, acesta promițându-le finlandezilor că vor avea mână de lucru mai ieftină decât în alte state europene, ceea ce nu s-a întâmplat (Nokia și-a mutat la Jucu fabrica din Bochum, de lângă Dortmund). Din cei 15.000 de angajați cu care se lăuda, Nokia ar fi găsit să angajeze doar 2-3.000 de persoane și motivând lipsa de calificare, a fost nevoie să aducă sârbi și polonezi – chiar și portughezi pe final.

Nokia și-a închis în trimestrul III din 2011 fabrica din Romania pentru că pe trimestrul II vânzările sale scăzuseră cu 16% pe telefoane clasice si 34% pe smartphones, în vreme ce în Mexic și chiar în Finlanda (unde era fabrica lor principală) au dat afară 70%, respectiv 40% din personal. Au încercat să păstreze inițial fabrica din Ungaria pentru că acolo investiseră 110 milioane €, dar într-un final au închis și acolo. Investiția din România, estimată inițial la 200 milioane €, a fost doar de 60 milioane € pentru construcția fabricii, în vreme ce numai pentru introducerea utilităţilor la Parcul Industrial din Jucu președintele CJ de atunci, liberalul Marius Nicoară, estima un necesar de 33 milioane €, din care 10 urmau să fie asigurate de autorităţile judeţene şi locale, iar restul sumei din fonduri guvernamentale.


Votul din Parlament privind reglementarea situaţiei terenului Parcului industrial Tetarom III, pe care urma să fie ridicată uzina Nokia, a iscat un mic scandal în Camera Deputaţilor. Deputatul PD Valeriu Tabără a fost acuzat că blochează investiţia, iar Emil Boc l-a ameninţat cu excluderea din partid. Tabără a precizat că nu se opune investiţiei finlandeze, problema fiind cedarea proprietăţii publice în folosul unei societăţi private, dat fiind că terenul aparținea USAMV Cluj. După închiderea fabricii de la Jucu, afacerile Nokia România s-au prăbuşit, după cum arătau datele publicate de companie pe site-ul Ministerului de Finanţe. De la un vârf de 1,6 miliarde € în 2010, când producţia fabricii din Cluj înregistra cote maxime, cifra de afaceri a companiei au ajuns în 2012 la doar 6 milioane €, adică nivelul înregistrat în 2007, înainte de deschiderea fabricii. În 2010 Nokia România era cea mai mare companie IT & C a României şi unul dintre cei mai mari exportatori.

Ce nu se știe despre final

O vreme, cei din fabrică s-au luptat să găsească un investitor român din domeniu (era vorba de o companie din Brașov care deține brandul Allview) care să preia la bună înțelegere linia de fabricație – și care să dezvolte și industriile conexe, pentru început o fabrică de carcase și una de accesorii metalice. Vorba ceea: dă-i românului minte cea de pe urmă! Dar asta era în perioada falimentului general al Nokia – când un transfer de proprietate s-ar fi putut face, iar cei de la Nokia ar fi putut fi de acord dacă statul român ar fi pus piciorul în prag.

Ceea ce s-a întâmplat a fost cu totul altceva. Statul nu numai că a fost de acord cu închiderea investiției, dar a permis finlandezilor să aducă și jandarmii, de frică că s-ar putea revolta lumea… La una din vizitele mele acolo (făceam niște training-uri sub firma TUV-ului) i-am văzut eu cu ochii mei, susține dl. inginer Stefan Kovacs. Compania care produce AllView este Visual Fan, condusă de brașoveanul Lucian Peticilă.

Se pare că același Octavian Buzoianu ar fi negociat și investiția brașoveană, care depășea însă cifra de afaceri estimată pe 9 ani a Visual Fan. Atâta doar că investiția nu era rentabilă pentru ei, pentru că Nokia a plecat vânzând toate utilajele către Siemens, acolo rămânând doar halele care oricum erau ale parcului industrial – construcția urmează terenul. Singurul avantaj pe care l-ar fi avut cei de Visual Fan erau angajații deja școlarizați la standarde Nokia! La final, câte ceva și despre…

Meritele mult-hulitei multinaționale

În 2012 Nokia avea un departament de personal care îl întreba pe fiecare angajat unde se vede el peste 5 ani. Dacă respectivul avea cereri rezonabile, Nokia îi plătea training-ul. La Jucu aveau cantină cu mâncare bună în incintă și de asemenea, aveau transport la și de la serviciu. Plus salarii bune și condiții de muncă civilizate. Linia de producție, deși pentru telefoane simple, era una dintre cele mai avansate tehnologic din România. Iar când s-a terminat, s-a terminat tot.

Nokia ar fi putut contribui mult la dezvoltarea susținută a zonei pe două paliere, dacă și administrația ar fi știut să negocieze interesul public, prin:

1. Solicitarea de a dezvolta industrii colaterale – evident cu sprijin de stat

2. Colaborarea cu învățământul local și cercetarea. De unde 15.000 de „specialiști”?

Toată treaba a fost oarecum „aruncată” ca o mare afacere pentru statul român – ca și cum administrația publică ar putea fi asimilată managementului unei societăți comerciale. Drept pentru care s-au iscat niște gelozii de neînțeles, iar investiția fost distrusă într-un stil aproape barbar. Un om care lucrează în cercetare de 27 de ani și e cercetător gradul I ca domnul Stefan Kovacs, spune că n-a văzut oameni mai bine pregătiți și nici tehnologii mai revoluționare în România de după 1990:

Legăturile mele cu cei de la Nokia au fost la nivelul middle-management și personalului tehnic. Dacă doriți să faceți cu adevărat un reportaj sau un material serios ar trebui să găsiți niște oameni care au lucrat acolo și care să confirme sau să infirme niște chestiuni. Eu am ținut niște cursuri în perioada 2011-2012, fără vreun mare interes asupra personajelor de influență. Mi-a părut rău (și-mi pare rău și-acum) că nu s-a putut găsi o linie de acțiune comună stat-privat în așa fel încât Nokia să-și continue activitatea sau să o transfere unui alt investitor.

Așa cum spunea un prieten, s-au încercat anumite lucruri cu o companie din România, dar neexistând un sprijin de stat lucrurile au căzut. Evident că până la urmă este nostalgia mea, ca bucureștean care am fost pe-acolo și a celor care nu mai sunt angajați, față de un sistem care… ăsta e.

 – continuă pe aphida.info
Advertisements
No Responses to “Scurta istorie Nokia la Cluj”
  1. Pingback: Naționalism economic? – Cluj.social 7 septembrie 2017

Lasă un răspuns