Advertisements

Declarația ipocriziei 600

Singura chestie funny în tot talmeș-balmeșul ăsta fiscal este când declarațiile oficiale și ipocrite cu privire la intențiile bune din spatele măsurilor abracadabrande ale guvernului sunt înlocuite de explicații fruste, neaoșe chiar, precum cea de zilele trecute a lui Moliceanu Tăriceanu:

Sunt anumite salarii care au scăpat de sub orice control şi avem cazuri şi în Parlament.

elonAdică ei cu alea aveau treabă, de fapt, dar cică s-au temut să impoziteze salariile mari ca să nu pară socialiști. Așă că le-au coafat pe toate ca să dea bine în poza de grup: în statisticile oficiale România are și high-class și middle-class. În realitate, la taxare, povara e tot pe lower-class. Că indivizii cocoțați pe divanele puterii sunt niște comunicatori penibili e clar de vreo câțiva ani. Mirarea e cum de nu-și angajează unii ceva mai acătării să le facă treaba, sau cum de nu-i lasă s-o facă până la capăt. Pentru că totul apare cumva așa, ipocrit și bine ambalat, mai ales când în final iese șefu` instituției sau partidului și-o dă cu bâta-n baltă: nu contează ce v-au zis „deștepții” mei, vă spun io direct:

Nu se poate să avem funcţionari publici care să aibă responsabilitate dar nu aşa însemnată, cu salarii pe care nu le găsesc justificate. Eu cred că trebuie să existe salarii motivante în administraţia publică, dar nu care să fie la concurenţă întotdeauna cu mediul privat. Cei cu profesii liberale trebuie să înţeleagă că aceasta e minima obligaţie pe care o au: să completeze o declaraţie de venituri ca să se poată plăti impozitele, ca orice contribuabil.

L-am citat, desigur, pe același Moliceanu Tăriceanu. Cam cu asta ne pierdem vremea (completarea declarației de venituri este un mizilic, spun ei, ca și cum completarea ar fi problema, nu taxarea aberantă a veniturilor), ascultând genul ăsta de ipocrizie, în vreme ce un copil trece strada aiurea, e accidentat, spitalizat, dar scos până la urmă din spital – și nimeni nici n-a clipit. Ministra sănătății a spus chiar că spitalul a acționat corect.

Sau perfect legal, pe motiv că accidentul s-a întâmplat din vina copilului, deoarece a traversat printr-un loc nepermis. Iar în aceste cazuri, asiguratorul se poate îndrepta contra asiguratului și poate refuza plata cheltuielilor de spitalizare. Ca de obicei, la noi, toată lumea are dreptate și nimeni nu e de vină: doar copilul accidentat și, eventual, sistemul. Atâta doar că sistemul nu moare în caz de externare, ci se auto-perpetuează chiar în ciuda indivizilor, nu în folosul lor.

De-aia nu înțeleg eu ce tot o ardem cu statul paralel: aici e vorba de indivizi total perpendiculari care și-au făcut deja, parțial, și încearcă să-și facă, tot mai evident, un stat perpendicular. Iar noi îi privim și nu, nici nu clipim 🙁 Ba chiar pare că ne distrăm de inepțiile lor. Grafică: Vasile, utopiabalcanică.net

Advertisements

Lasă un răspuns