Instalarea guvernului TR

Așa cum era de așteptat, mașina de vot PSD+ALDE a reușit să treacă de comisii guvernul combinat al tinerilor din rezerva de cadre a PSD cu câinii bătrâni de formație veche. De reținut prestația de azi a doamnei Sevil Shhaideh ca și remarca lui Gușă de aseară despre Meleșcanu, ca și despre guvernul supradimensionat și comentariul că el ar reprezinta lepădarea de… ce a mai rămas din regimul Băsescu. Sunt de acord că trăim azi o decontare a perioadei când Băsescu manevra afumat ceea ce credea el că sunt „butoane”. Părea foarte convins directorul Realității că știe ce vorbește inclusiv când afirma că este un guvern cu sarcini precise și unul provizoriu. Personal mă îndoiesc, am să explic și de ce.

Singura observație valabilă a unuia dintre invitații săi (ce post TV mai e acela în care cel mai „bun” analist politic e patronul-invitat?) a fost că nu există în componența guvernului Grindeanu specialiști în comunicare, întrucât percepția publică despre actul de guvernare nu depinde atât de actul de guvernare cât de modalitatea de comunicare / popularizare a măsurilor. Cu amendamentul că specialiștii în comunicare nu trebuie să fie neapărat în guvern, pot funcționa ca și consilieri pe la partide. În rest, afirmația lui Gușă despre sarcinile precise ale acestui guvern de tineri cățelandri dinamoviști dublați de câinii bătrâni din ambele partide ale coaliției coincide cu opinia mea. Obiectivul lor (dincolo de aplicarea planului de guvernare a PSD) pare a fi o schimbare a discursul public, pentru o îmbunătățire a percepției populației asupra politicului și în final poate chiar o primenire a clasei politice.

Că-și vor rupe colții, nereușind și să guverneze, și să impresioneze, e destul ușor de bănuit. Dar nu cred că scopul lor este doar (așa cum insinua Cosmin Gușă) doar să deschidă calea guvernului Dragnea. Problema este ce se va întâmpla după prima sincopă, iar asta-mi amintește de un banc cu ciobanul și câinii, care începe cam așa: în prima iarna, apar lupii la stână. Ciobanul scoate capul afară, vede haita de lupi bătrâni și dă comanda: la lupi bătrâni – câini bătrâni, pe ei! Haitele își dau ocol, se luptă ce se luptă – iar câinii reușesc să-i răzbească pe lupi. Altă seară, altă haită; ciobanul la fel, îi observă și dă comanda: sunt lupi tineri – câini tineri, e șansa voastră, pe ei! Sar lupii tineri și-i hăcuiesc pe lupi.

Pe când dă gerul Bobotezei, atacă stâna o haită… amestecată. Ciobanul îi vede și nu știe ce tactică să adopte. Trimite pe ei câinii bătrânii, dar haita de lupi e mai puternică și mai experimentată. Disperat, aruncă în luptă și câinii tineri, dar lupii bătrânii îi încercuiesc, iar cei tineri îi masacrează.

Atunci ciobanul își pune degetele în gură și fluieră, apoi strigă puternic, s-audă și lupii: Pandeleee! Și abia ce-apare câinele chemat, unul jigărit ca vai de el, c-un bot disproporționat de lung, că lupii bătrâni își vâră coada-ntre picioare și-ncep să dea înapoi.

Neștiutor, un șeful haitei de lupi tineri latră mirat spre șeful celor mai bătrâni:

– Auzi, da’ de ce fugim noi de jigodia aia?? Că la cum se prezintă, poate doar să ne sugă pixurile.

La care șeful, luând-o la fugă:

– Cu știi tu, ce buze reci are ăsta !?

Leave a Reply