Advertisements

Clujana, o insolvență inutilă?

Fabrica de pantofi Clujana și-a cerut insolvența la sfârșitul anului trecut încercând să evite falimentul. Conducerea a depus o cerere privind deschiderea procedurii generale a insolvenței „cu exprimarea intenției de reorganizare judiciară”. În plus, Clujana SA a contestat în instanță măsurile executorii dispuse de ANAF, care a scos la vânzare mare parte dintre activele fabricii prin licitație publică.

Cum aminteam aici, oprirea și repornirea fabricii din ultimii ani a fost plină de bune intenții. După Revoluție, fabrica producea în principal datorii (celebrii păpuci fiind ultima grijă a celor care conduceau Clujana), care datorii au fost convertite în acțiuni, pe care nu le-a mai cumpărat însă nimeni (deși doritori ar fi fost). Iată ce ne scrie un cititor:

Am convins un prieten din Austria să-și facă linia de pantofi la Clujana. Pe scurt: pierdere de timp, nervi și bani. Acum face pantofii în Portugalia!

Pentru că n-are rost să mai înșirăm și noi lista incompetenților care au condus fabrica, să reluăm mini-seria despre cei care au înființat fabrica pentru a munci și a câștiga bani, nu ca să-și bată joc de un brand al Clujului sau să facă profit din prelungirea unei agoniei sale: să ne amintim de clanul Renner.

Antreprenorul Johann Renner a învățat meseria de tăbăcar în Cehia, după care și-a încercat norocul în statele germane Bavaria și Saxonia. După ce a găsit un loc de muncă stabil la maestrul tăbăcar Atzner Mészáros, a cunoscut-o pe fiica acestuia, Carolina, viitoarea lui soție. Împreună cu aceasta, la sfatul angrosistului de piele Zoltan Bergner  la sfârșitul secolului al IXX-lea migrează în Transilvania.

rennerTânăra familie se instalează întâi la Reghin, pentru ca în 1900 să deschidă un atelier de tăbăcărie la Cluj. Investiția privată a venit ca urmare a vânzării unui teren de 6 iugăre de către Consiliul local, la un preț redus, pentru a încuraja dezvoltarea afacerii. Până în 1906 are 50% din acțiunile tăbăcăriei pentru ca în 1910, în asociere cu familiile de comercianți Farkaș și Hecht să deschidă firma Fabrica de pielărie frații Renner et Co Ltd., care un an mai târziu a fost transformată într-o societate anonimă (pe acțiuni la purtător, în limbajul de azi) și a început să se dezvolte rapid.

Fabrica de piele din Cluj-Napoca, a cărei marcă de comerț provenea dintr-o medalie de aur câștigată Johann Renner într-un concurs profesional ținut în 1900 la Turda, a devenit un simbol recunoscut pentru industria de piele și încălțăminte. Johann Renner avea patru fiice și șase fii (Adolf, Eduard, Emil, Friedrich, Gustav și Johann), de la care pretindea respect și ordine militară, muncă neîntreruptă și precizie germană – atât de la ei cât și de la toți cei cu care lucra.

ren1Pe Gustav Renner, tatăl lui Ervin (care avea să moștenească fabrica), l-a trimis în Germania și Franța, ca să lucreze în tăbăcării de renume, de unde acesta a adus acasă, la Cluj,  secrete profesionale bine păzite de tagma tăbăcarilor. Familia locuia în zona de oraș numită Hochstadt, pe strada Szamosközi (astăzi Henri Barbusse), la nr. 59-61. În orașul de pe Someșul Mic exista o cerere permanentă pentru hamuri din piele și alte produse artizanale. Johann Renner era bine organizat, afacerea s-a dezvoltat rapid, astfel că partenerii de afaceri l-au apreciat.

Până și moartea sa a fost cauzată tot de industria pielăriei. În 1920, o bacterie (Antrax) infectată cu bacili a ajuns la Cluj într-un transport de piele din China. Când Johann Renner s-a atins cu mâna pe față, s-a infectat. În acele timpuri nu exista încă penicilina și nu se cunoștea niciun tratament corespunzător, astfel încât medicii s-au declarat neputincioși. Capul familiei și-a așteptat moartea timp de patru zile. La cererea sa, fiul și moștenitorul său Gustav i-a cântat din Schubert până a murit, în liniștea camerei sale. Sursă foto: szabadsag.ro

– va urma –

 

Advertisements

Lasă un răspuns