Advertisements

Corectitudinea politică a teatrului

Da, urmează un articol despre (in)corectitudine politică. În 2017 acesta încă mai este un subiect polemic, iscat în urma unui incident între regizorul invitat și echipa teatrului local.

Vorbim despre (in)corectitudinea politică a unei (presupuse) palme aplicate la pauza (sau pauzei?) unui spectacol: ghidat excesiv de regizor, devine actorul un oprimat? Care sunt oare limitele regiei, și cât e corect să le testeze Andriy Zholdak pe pielea actorilor clujeni? Dar mai bine să-ncerc să prezint incidentul ca la teatru – la modul imaginar, desigur:

Locația: Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca, un „element determinant pentru identitatea culturală a oraşului”, după cum titrează secțiunea Despre noi de pe pagina de internet a instituției:

Spectacolele promovează un limbaj teatral progresiv, atent la tendinţele internaţionale actuale. Estetica proprie a teatrului, născută la confluenţa tradiţiei teatrale maghiare şi a şcolii regizorale româneşti, este consolidată prin invitarea unor creatori care – pe lângă realizarea unor spectacole apreciate de public şi de profesionişti – asigură continuitatea prospeţimii spirituale a companiei.

De reținut că, spre deosebire de Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj (unde există pe lângă regizorul-manager, alți doi regizori angajați), pe pagina Teatrului maghiar nu vom găsi regizori, ci stage managers = regizori de scenă. Aceștia sunt Tatár Ágota, Böjthe Pál și Zsolt Györffy. Ultimii apar pe pagina dedicată secretariatului artistic, alături de Yvonne Nagy, care este și secretarul artistic. O altă deosebire între tradiția teatrală maghiară și cea română este instituția dramaturgului (care adaptează opera literară pentru scenă), pe care teatrul maghiar o împrumută de la cel german.

rom1Momentul: La pauza spectacolului Romersholm, prezentat în premieră vineri, 24 martie 2017. O cronică teatrală este disponibilă aici – atenție, conține spoiler! Mai jos, un rezumat:

Complex – ritmic – puternic – solicitant, astfel s-ar putea cuprinde în puține cuvinte impresia de ansamblu a spectacolului Rosmersholm de Ibsen, pus în scenă la Teatrul Maghiar de Stat Cluj în regia lui Andriy Zholdak. Un spectacol greu de digerat care solicită spectatorului o atenție deosebită, răbdare, deschidere și capacitatea de a profita la maxim de „scenele tăcute” pentru a realiza conexiunile și interpretările necesare – dar în fine, avem de-a face cu un teritoriu al explorării.

Personajele: Regizorul ucrainean Andriy Zholdak – a montat piese în teatre de prestigiu din Germania, Rusia, România, Finlanda, Suedia și Elveția, dezvoltând o teorie a teatrului legată de „Artistul Universal” și „Teatrul Cuantic al viitorului” pe care a prezentat-o prin conferințe sau worshop-uri internaționale și pentru care a fost recompensat cu premii – inclusiv premiul UNESCO pentru contribuția adusă artei teatrale.

evaActrița Éva Imre, interpreta rolului principal Rebekka – un personaj senzual, impunător, vioi, vinovat și totuși hotărât a cărui plasticitate corporală se concretizează în mișcări tensionale, ritmice, apăsate. Cronica amintită remarcă flexibilitatea atitudinilor, o capacitate esențială pentru conturarea unui astfel de rol.

Incidentul: Stage managera Tatár Ágota sună la 112 în pauza spectacolului, speriată că regizorul, într-un acces de furie, ar fi apucat-o de braţe pe actrița principală Éva Imre și striga la ea, certând-o. Conform informațiilor din presă, regizoarea de scenă a fost și cea care a intervenit, aplanând conflictul în faza sa incipientă alături de mașiniști și scoțându-l pe ucrainean în curtea teatrului, ca să se liniștească. Așa cum menționează Ovidiu Cornea în articolul său din Monitorul de Cluj, „comportamentul agresiv al regizorului ar fi fost sporit de faptul că nu poate să comunice cu uşurinţă în engleză, respectiv deloc în maghiară”, după declarația directorului Gábor Tompa, care a mai precizat că instituţia se delimitează de gestul regizorului invitat.

Conform știrii TVR1 redactate de reporterul Vasile Hotea-Fernezan, pe reţelele de socializare au apărut apeluri la solidaritate ale actorilor din toată ţara, care cer ca asemenea abuzuri să fie sancţionate şi să nu mai fie permise pe viitor. De altfel, cele mai vehemente reacții au venit din zona actorilor și mai ales a comunității teatrale maghiare și a părții sale feminine. Să fie vorba de o lăudabilă solidaritate a breslei, sau o dovadă că oamenii de teatru din România încă n-au înțeles că nu există o (singură) formă legitimă de artă, așa cum nu există doar forme „legitime” de joc teatral sau indicații regizorale? 

Cert e că nu există școli de teatru legitime: există însă diferite școli. Și mai există (doar) arta, declinată în varii dimensiuni, interpretări și re-prezentări. Iar o normare a „meseriei”, nu ar însemna cumva moartea actorului? Despre acest (presupus) incident am mai scris ieri, aici. O relatare de la conferința de azi, ocazionată de prelegerea teatrologului George Banu, puteți urmări aici.

Advertisements
2 Responses to “Corectitudinea politică a teatrului”
  1. Dan 24 aprilie 2017
    • Marius Oliviu 24 aprilie 2017

Lasă un răspuns