Advertisements

Hipsteri à la Cluj

Din ce în ce mai multe evenimente muzicale retro la Cluj, tocmai când Szakáts István vorbește despre hipsterii locali. Ca să rezum, el afirmă că strategia culturală a Clujului ar fi virat „crud” spre hipsterime după pierderea titlului de Capitală Culturală a Europei. Eu cred că pariul ăsta a fost pierdut dinainte, echipa de proiect mizând pe o categorie din ce în ce mai puțin răspândită sau mai puțin reprezentativă, deja, pentru marele oraș de pe Someșul mic.

Hipsteritatea este o formă a modernităţii urbane târzii, mai degrabă a postmodernităţii, în care efortul de imaginare devine o practică socială curentă. Hipstereala are ca forme predilecte de expresie aparenţa, ironia, forma (lipsită de fond sau consitență), asocieri contradictorii, imaginea (în defavoarea textului). Dar una e să fii hip, adică un ins destupat, la curent cu toate și cât de cât la modă, și cu totul altceva hipsterismul. Chiar dacă nu putem defini prea exact cine sunt cei hip și care sunt cei ce vin în urmărirea lor, cu hipstereala (exagerarea, imitația), vorbim despre hipsterism ca de o patologie cauzată de lipsa autenticităţii, a asumării valorilor hip.

Și fiindcă vorbim de modernitate urbană, primii hipsteri români au apărut în București. Trendurile urbane au surprins (și mai ales cultivat, pentru că au devenit o țintă pentru marketeri) cel puțin trei categorii de hipsteri bucureșteni: de la cei portretizați în Tabu – și definiți drept creatori avangardiști, la cel DOR – experimentaliști post-adolescenți, care vânau doar evenimente de elită: ascultau muzică indie în Control, mâncau la Omnivore’s Dilemma, Lente sau Violeta’s Vintage Kitchen şi frecventau și poate mai frecventează încă librăriile şi cafenelele Cărtureşti, și până la cei cultivați de B-24-FUN, un ghid de evenimente culturale din Bucureşti cu poziţionare hibridă între avangardă culturală, elitism şi contracultură.

În Cluj hipsterul a fost perceput mai degrabă în accepţiunea de cool hunter a termenului, unul importat tot din București. Ironia şi autoironia, bunul simţ, autenticitatea faţă de propria persoană şi refuzul de a intra „în jocul căsniciei, religiei sau birocraţiei pentru a evita orice ipocrizie şi durere” sunt caracteristicile hipsterilor din Bucureşti importate la Cluj. Chiar dacă locațiile trendy nu lipsesc aici, hipsterii clujeni n-au avut parte de trend-setterii din București, pentru că aici nu există o presă  care să-i fi cultivat. Până să se aglomereze orașul, exista între tineri un trend – să urmeze o facultate la Cluj, nu la București – după cum și hipsterii bucureșteni plănuiau să se mute în Cluj.

Deși în urbea de pe Someș există o așa-zisă presă și câțiva jurnaliști care se ocupă de segmentul (contra)cultural și cel al culturii de masă, aceștia nu sunt nici suficient de influenți, nici destul de underground sau adânciți în fenomen pentru a depista și influența trenduri; presa culturală clujeană se rezumă doar să informeze ce evenimente vor avea loc, preluând comunicate, dar fără a recomanda unele în defavoarea altora. Așa că la Cluj au rămas doar party-urile retro, câteva manele pe la TIFF și alte hipstereli copy-paste după Bucureștiul cel urât (la modul declarativ) de napoceni.

Sursă foto: Academia Cațavencu

Advertisements

Lasă un răspuns