Advertisements

Clujul pe o hartă

Organizatorii Untold au punctat ieri la capitolul imagine, printr-un comunicat în care își asumă cheltuielile de refacere a Parcului Central. Operație destul de scumpă, din moment ce în Parcul mare a Clujului trebuie să te uiți atent după cele câteva fir de iarbă care au rezistat celor 100 de ore de camping forțat desfășurat acolo. Nimic neobișnuit, veți spune – nu e nicio realizare, întrucât nu fac decât să repare ceea ce au stricat.

Mai mult decât atât, Untold își propune să investească anual în dezvoltarea și înfrumusețarea Parcului Central, să devină un exemplu și un catalizator pentru toți organizatorii de evenimente care folosesc parcul, invitându-i ca alături să contribuie anual în dezvoltarea și înfrumusețarea acestuia, astfel încât să devină unul din cele mai frumoase spații verzi și de relaxare din România.

Această adăugire vine însă abia după ce am inițiat comparația cu Tomorrowland, iar sumele investite în parcul din Boom au fost făcute publice într-un comunicat oficial solicitat belgienilor de Dan Mașca. De remarcat totuși „săgețile” aruncate în comunicat către ceilalți organizatori de evenimente care au folosit Parcul central al orașului fără să-și asume vreo cheltuială de întreținere a spațiilor verzi, lăsând această problemă în seama Primăriei. Organizatorii Untold mai insinuează în același comunicat și că Parcul nu ar fi fost preluat în cele mai bune condiții, fiind deja degradat de „factori independenți”, cum au fost „canicula din ultima perioadă, organizarea în parc a altor evenimente și uzura normală a parcului de peste an”.

Totuși, chiar dacă acțiunea de prezervare a Parcului pare una interesată – organizatorii au făcut-o de teamă ca nu cumva să le fie retrasă organizarea ediției 2018 în această locație – de remarcat partea bună, și anume deschiderea unei discuții care ar fi trebuit deschisă înainte de eveniment (și care se putea iniția dacă s-ar fi respectat prevederile legale privind închirierea spațiilor publice) privind elaborarea unui Regulament de utilizare a Parcului central în care să fie trecute foarte clar câteva condiții, gen: să nu campeze acolo, să nu bată cuie în copaci, să nu intre cu mai mult de x mașini, adică se existe niște limite ale închirierii, nu un transfer de proprietate.

Pentru un observator care nu este și organizator de evenimente este ușor să observe punctele slabe, în vreme ce ultimul vede doar avantajele unei asemenea locații. Însă nu este normal ca în timp ce unii se distrează, alții să sufere efectele unei discoteci în aer liber, iar acest demers de mediere între organizatorii festivalului și riveranii care s-au declarat afectați de festival trebuia făcut de Primăria Cluj. Departamentul de comunicare însă nu și-a făcut deloc treaba, părând mai degrabă preocupat să mușamalizeze reclamațiile cetățenilor, în loc să le analizeze. Lucru perfect realizabil, dealtfel, din moment ce au avut „doar” 50 de reclamații.

Dacă i-ar fi păsat de locuitorii orașului, o structură de mărimea unui departament al Primăriei s-ar fi putut organiza în așa fel încât să se deplaseze în toate acele locații ca să verifice punctual dacă într-adevăr oamenii nu pot rezista în acel zgomot, ori sunt doar cârcotași. Faptul că n-au făcut-o denotă fie că se știu cu musca pe căciulă, ceea ce îi obligă să fie consecvenți cu propriile greșeli (începute din 2015), fie că pur și simplu nu le pasă, și au preferat să fie de cealaltă parte a gardurilor, distrându-se cot la cot cu participanții la festival. În acest sens, este de remarcat modul în care a evoluat „comunicarea” festivalului, realizată an de an de către organizatorii Untold mână în mână cu „specialiștii” din primăria și Consiliul județean Cluj.

cluj-capitalaPrin 2015 părea asta ceva normal, deoarece era vorba de Cluj-capitală a tineretului, erau speranțe și pentru Capitala europeană a culturii 2021. Clujul era pe val, așteptările erau mari și înghițeam orice. Prin 2016 citeam calcule fantasmagorice făcute de pseudo-specialiști care înmulțeau numărul de bilete vândute (unul de vreo 8 ori mai mic decât numărul de turiști, după cum am evidențiat aici) cu ipoteticele sume cheltuite per participant, rezultând un impact pentru economia Clujului care depășea orice investiție serioasă. Care este concluzia strecurată printre rânduri de asemenea calcule aberante, semn că efectele Caritasului la Cluj încă se mai resimt în mentalul colectiv?

Că aici banii se câștigă atât de ușor, încât n-are rost să faci investiții serioase, din moment ce poți face banii ăia în patru zile, cu un festival. De asemenea, că orașul nu este capabil să-și modernizeze infrastructura (fie ea și o amărâtă de platformă pentru festivaluri) ci preferă să o aglomereze pe cea existentă, ori să pună bariere când aceasta nu mai face față. Despre Planul de mobilitate pro-automobilist și anti-biciclist sau pietonal am mai scris aici și aici. Până la urmă, deși preferam să circul prin oraș cu transportul în comun și cu bicicleta, am ajuns în situația de a-mi achiziționa o mașină, lămurit că (în viziunea actuală cel puțin), Clujul e doar un oraș de tranzit prin care te miști mai rapid cu autoturismul personal. Un oraș care preferă să fie – din păcate – pe harta distracției și a câștigului facil, decât pe cea a culturii, inovației sau investițiilor majore!

Advertisements
2 Responses to “Clujul pe o hartă”
  1. Murphy 14 august 2017
  2. Răzvan Muntea 14 august 2017
  3. Pingback: Iar cu harta? – pro / contra 1 septembrie 2017
  4. Pingback: Oraș, caut direcție – pro / contra 12 septembrie 2017

Lasă un răspuns