Advertisements

Donath – Grigorescu

continuare de aici:

        După Războiul mondial și sărăcia de după, din anii ’50, clujenii trecuseră printr-o altă spaimă în anii ’60, iar lumea lor, ca și amintirea glorioaselor zile ale imperiului Austro-Ungar se estompase aproape definitiv. O nouă generație – din care făcea parte și Romy, a celor născuți în timpul războiului – abia scotea capul la lumină. Și nici lor nu prea le plăcea ce vedeau în Cluj. Umblat prin țară din cauza ocupației maghiare, Romy nu putea să nu remarce că, de exemplu, Timișoara era la acea vreme un oraș mult mai frumos, cu parcuri și vile frumoase. Învățase să-i placă iar Clujul abia după divorț, când reușise să vadă mahalalele cu mirosuri și dughene prin prisma oamenilor (mai ales a femeilor) și poveștilor lor. Luase la rând zonele sărace din Cluj, începând cu cea mai centrală, respectiv Piața Cipariu, a cărei dezafectare și salubrizare era în curs, după ce trecuse prin mai multe încercări nereușite care s-au lăsat cu destituiri răsunătoare.

        O altă zonă centrală, mult mai sărăcăcioasă și mai rău famată era pe strada Dragalina și se întindea pe versantul dealului Cetățuia. Chiar și după dezafectarea vechilor cocioabe, dezinfectarea și decaparea solului, degaja încă mirosuri greu de suportat. De acolo au fost strămutați în jur de 2.000 de oameni, iar casele rămase goale – repartizate pe întreprinderi și instituții cu sarcina să le demoleze și să returneze materialele refolosibile: țiglă, cărămizi, lemnărie. Tot aparatul tehnic al Primăriei era repartizat pe grupuri de case, cu scopul de a da asistență tehnică și a preveni accidentele pe timpul demolărilor. Exista în acea perioadă o dispută urbanistică asupra axei centrale de transport a orașului. Se planificase ca axă principală artera de sub deal (actuala Stradă Donáth – Eremia Grigorescu – Dragalina), pe care, de altfel, circulau autobuzele.

grigo        Romy se bucura de noul său cartier în care-i fusese repartizat, cu aprobarea inginerului Gheorghe Lăpădeanu, actualul primar, fost lăcătuș la Metalul Roșu, un apartament ca tânăr (re)căsătorit. Vrednic primar era secretarul ăsta de partid, abia numit de vreo câțiva ani: om exigent și bun organizator, începuse cu întocmirea de hărți cadastrale pe întreg teritoriul municipiului, Clujul fiind singurul oraș din Romania care întocmea hărți cadastrale în perioada comunistă.

        Lăpădeanu era primul primar luminat și în același timp, cu origine sănătoasă al orașului de după război. Înaintea lui, Clujul avusese parte, în perioada 1945-1946, de un primar tipograf linotipist cu doar 6 clase primare – Gheorghe Chiciudean. Tot cam în acea perioadă, ajutori de primar au fost, pe rând, Ştefan Dan – tâmplar, Constantin Lazăr  – absolvent de şcoală comercială și Veres Paul – fost mecanic cu 4 clase. Înainte  de salubrizarea Bufniței și a mahalalei de la marginea Mănășturului, inginerul Lăpădeanu ridicase Casa de cultură a studenților și Cinematograful Republica, modernizase și mărise Teatrul Maghiar (mutat în locația fostului Teatru de vară) Sala Sporturilor și numeroasele cămine studențești din Hașdeu.

        Pe vremea sa cartierele se dezvoltau inginerește. De exemplu, în cartierul Andrei Mureșanu primeau loturi pentru construcții intelectualii Clujului, în vreme ce casele naționalizate erau ocupate de cadrele de Partid și securitate. Acolo li s-au dat scriitorilor, profesorilor universitari, medicilor, celor de la Operă sau Conservator loturi din partea Primăriei ca să-și construiască case. Erau doar cinci modele aprobate, iar oamenii își alegeau dintre ele, nu construiau ce le trecea prin cap. În Grigorescu (fostul cartier Donáth) venise următorul val de repartiții. Se dăduseră loturi pentru intelectualii rămași pe dinafară, dar mai ales pentru funcționarii publici din eșalonul doi, miliție sau armată, judecători, șamd. Aici primise un lot pentru casă și procurorul Iuliu Andrei, un personaj cu care ne-am mai întâlnit și ne vom mai întâlni în aceste rânduri.

Advertisements
2 Responses to “Donath – Grigorescu”
  1. Levi Mariana 13 august 2017
  2. Levi Mariana 13 august 2017

Lasă un răspuns