Government (hand) jobs

Odată beculețele feeriei de Crăciun stinse, Bucureștiul pare plictisit de dimineață. Cetățenii își așteaptă apatici rândul la supermarket, SMSuindu-și amantele în vreme ce nevestele discută politică la coafor. În realitate, capitala colcăie de așteptări… nerostite:

– Guvernul ăsta așa, ca proiect – e gata de mult, tu – comentează știrile Aristița.

– Ei, prea crezi și tu tot ce spune Dragnea, nu se lasă convinsă madam Protopopescu.

– Știi cu cine mi-a zis George că s-a-ntâlnit la mall? Cu Grindeanu, sușotește Aristița imperturbabilă, așa că toate femeile din holul salonului trebuie să coboare vocea și să-și ciulească urechile, să afle ce și cum.

– Cu cine, tu? se face că n-aude Mița.

– Cu viitorul prim-ministru, toanto! Își lua două cămăși din London tailors

– Vai tu, deci îi adevărat că membrii guvernului se plimbă printre noi?

– Nu toți, numa’ care-i lasă Dragnea. Unii doar stau – Sorin numa’  se plimbă: cu treabă.

– Da’ știți voi, istețelor, de ce ține Geta scaun liber, cât faceți voi coadă pe hol?

– Păi hai, zi-ne tu, că pe toate le știi!

– Shiii-hehh, suflă ușor – ca un fulg, Protopopeasca.

– Ce zice-asta? se privesc Mița și-Aristița.

Shai-dehh, atât vă zic.

– Cine, turcoaica?

– Păi dea!

– Ce să facă pe-aici tu, ea?

– Păi cum credeți că merge la Palat așea, necoafată?

– Păi ce, le-a-nchis coaforul de-acolo, de la Cameră? De lângă grupu’  PSD?

– Le-a-nchis. Și ea cum să meargă, să jure pe Coran așea?!

– Ce să jure, dragă, n-o respinse neamțu’? Și-l chemă la kafia pe Sorin?

– Neamțu’ da, numai că o pusé-napoi pe listă naș-su Liviu?

– O pusé, așa de consolare. Nu crezi c-o să fie iar ministra Dezvoltării? Ascultă ce zic eu.

– Auzi tu, da’ ce-or zice străinii?

– Habar n-am, că nu știu străineza! Și-apoi ce, crezi că ei știu românește?

– Chiar așa tu, cum pot înțelege alte țări ce se întâmplă la noi?

– E unii care le traduce. Uite-așea cum scrie pe prompter la TV, tot le traduce, în vorbe de-alea lungi: există foarte multă îngrijorare. Oamenii de afaceri străini…

– De ei nu mai pot eu! Da afaceriștii ăștia români, oare ce gândesc?

– Ei, se gândesc! Ei STAU la TV. Au oameni care gândește pentru ei, tot ce mișcă.

Cursul ăsta care a început să o la vale… devine tot mai periculos…

– Ei devine, pe naiba: cursul le convine, că ei au dolari în bănci. Și ia mai mulți lei pe ei, și dă la amante! le taie maul Protopopeasca.

Tac toate, studiindu-și unghiile – subiectul e sensibil. Și totuși…

– Auzi, după ce ieșim de-aici, mergem pân’ la bufetul Parla? își face Mița curaj, studiindu-se oglindă.

– Parc-aș bea o cafea, mai vedem ce se-ntâmplă…

– La ora asta tu, cafia? Nu-i cam târziu?

– Poate găsim vreun ministru stând undeva, la o masă…

– Oooo, îți dai seama fată, ce șansă? Și dac-arată toți ca Sorin…

– Da’ tu, colcăie capitala de energii… și noi stăm necoafate!

Lasă un răspuns