Advertisements

Scriitorul local față cu arghirofilia

Filmul unui conflict

O serie de articole din presa locală mi-au atras atenția săptămâna trecută, fiecare dezvăluind câte o scenă din filmul unui conflict mocnit între unul din scriitorii Clujului și arghirofilia clujeană. Întâi, Mihai Bacalu remarca pe muzicainstantelor.ro prezența doamnei prof. dr. Lucia Gogea în Ședința de Consiliu local de vinerea trecută.

gogea2Bun-simț maxim al consilierilor clujeni, este titlul articolului amintit, care consemna că aceștia au ascultat o oră calmi un vecin nemulțumit, apoi au autorizat hotelul din gard inițiat de Boc. Așa decurg lucrurile pe la Cluj, că doar nu degeaba ne autopromovăm: respectăm (la prima vedere) părerile celorlalți, oamenii pot vorbi, îi lăsăm să-și spună păsul, dar apoi facem așa cum vrem. Nu ne certăm, ci ne acoperim cu voturi și cu iluzia legalității.

Și Ziar de Cluj a preluat apoi câte ceva din scrisoarea deschisă adresată primarului Emil Boc și publicată de Vasile Gogea pe blogul său, din care a remarcat în special „dezvăluirile” de senzație ale scriitorului:

Din surse interne Primăriei, dar și din surse care au legături cu „sindicatul dezvoltatorilor” urbani din Cluj-Napoca, am aflat cu stupoare că există o „hartă secretă” a Clujului, pe care sunt delimitate codificat „zonele viabile” și „zonele neviabile” în perspectiva imediată sau medie a municipiului. De această „hartă” beneficiază dezvoltatoriicare traducînd  în „limbaj economic și urbanistic” aparent „politic corect”, iau cu asalt, prin toate mijloacele (persuasiune, intimidare, supunere la stres continuu, „oferte de nerefuzat” ș.a.m.d.) aceste zone, în care locuitorii sunt, în majoritate oameni în vîrstă, cu venituri modeste, cultură civică și juridică precare.

A urmat la sfârșitul săptămânii Gazeta de Cluj, care a preluat integral postările lui Vasile Gogea, atât scrisoarea deschisă adresată lui Emil Boc cât și următoarele. În general destul de atent la conflicte, primarul clujean s-a ales cu un adversar tenace, gata să treacă prin foc pentru a-și prezerva lumina curții casei de pe strada Anton Pann.  

Cei ce stabilesc viitorul

Îi țin pumnii scriitorului și îmi exprim speranța că lupta sa cu mafia imobiliară va stopa măcar o parte din practicile unui serviciu scăpat de sub control din Primăria clujeană. Acesta comite, așa cum a remarcat Vasile Gogea, acte de discriminare a cetățenilor Clujului:

Sunt sigur, Domnule Primar, că dacă o asemenea „ocultă” funcționează și este infiltrată și în actul de guvernanță locală, promovîndu-și propriile interese în dauna intereselor legitime ale cetățenilor în numele cărora guvernați constituțional Dumneavoastră, Veți înțelege că avem de a face cu o politică de fundal „secretă”, care pusă în practică comite, în realitate, grave acte de discriminare a unui mare număr de cetățeni ai Clujului. Cineva, nu se știe cine – stabilește modul de viață și viitorul oamenilor după criterii „economice”, „teritoriale”. Imaginea de coșmar a unei insațiabile haite de „hiene imobiliare” asmuțită asupra locuitorilor din anumite cartiere este de neevitat!

După cum au confirmat – în special Șerban Țigănaș, președinte al Ordinului Arhitecților din România, dar și alții – arhitecți practicanți ai orașului, în Cluj există destule direcții alternative de dezvoltare. Planul Urbanistic General intră în contradicție cu Planul de Mobilitate Urbană Durabilă. Cu alte cuvinte, dacă se construiesc în continuare blocuri și hoteluri între case sau pe terenuri lipsite de infrastructură, orașul se va bloca. Degeaba avem și PMUD și PUG! Dacă ele se bat cap în cap, rămân doar niște planuri pe hârtie.

Clujul este oricum sufocat de infrastructura moștenită din anii 70, care a fost proiectată pentru mult mai puțini locuitori decât atrage orașul acum. În plus, intravilanul Clujului este tot mai mare, mult prea mare pentru a fi controlat, iar organizarea biroului de urbanism nu ține cont de această creștere, deși acolo, după cum și Vasile Gogea a dezvăluit, se angajează personal (aflați mai multe despre asta pe blogul său, știrea privind angajările a apărut și în Ziua de Cluj).

Cetatea Clujului

Nu este o situație inedită: și cetatea medievală a Clujui a crescut, spun istoricii, de vreo 7 ori într-o sută de ani. Pe Clujul mai avea o vocație istorică, aceea de adăpost în calea urgiilor din jur, locuitorii orașului erau „oameni ai cetății”. Vechea fortificație de la 1316, Óvár, era cam un sfert din cetatea medievală (Kolozsvár, ale cărui urme le mai vedem și azi) ridicată într-un secol prin munca locuitorilor săi și cu sprijin regesc (scutiri de taxe).

Și Clujul contemporan, sau municipiul, cum ne place să-i spunem, a crescut de câteva ori, cel puțin pe hârtie. Suprafața orașului a crescut de la 3.978 hectare, cât avea în 1989, la 6.470 hectare în anul 1999, apoi la 9.888 hectare în 2013, respectiv la 10.472 hectare conform Planului Urbanistic General aprobat la sfârșitul anului 2014. Suprafața orașului a crescut așadar de aproape 3 ori (2,5x).

Din păcate, cu toate calitățile pe care ni le atribuim în Ardeal, se pare că de aici, din administrația locală, lipsesc acei „oameni ai cetății”, sau cum se numeau fondatorii ei. Și poate că invocarea lor de către un om al literelor să nu fie chiar în zadar.

Advertisements
2 Responses to “Scriitorul local față cu arghirofilia”
  1. vasilegogea 24 octombrie 2017
    • Marius Oliviu 24 octombrie 2017

Lasă un răspuns