Advertisements

Fugarii

În sfârșit are și Clujul fugarul său. După primarul și președintele de Consiliu Județean condamnat, alături de alde Marta, Mazăre sau Ghiță, s-a dus și Bene undeva ca să pună Clujul pe o hartă, că doar asta visează toți liderii săi provinciali: 1) să iasă și ei din anonimat, odată și-odată și 2) să câștige cât mai mult. Ei, personal (capital financiar sau de imagine), doar nu credeați că orașul.

Astea cu beneficiile sau bunăstarea orașului sunt doar lozinci, pentru cine nu s-a prins deja și le mai soarbe încă vorba din gură. Treaba cu discursul acesta este că el încă mai prinde fiindcă s-a schimbat receptorul. Nu doar biznismanii fug în diferite colțuri ale hărții (pe unde nu avem acorduri de extrădare) ca să-și piardă urma, ci și grosul alegătorilor s-a mutat de la stânga la dreapta eșichierului politic.

Cât noi o mai ținem cu victoria stângii pe motiv că n-a ieșit lumea la vot, realitatea s-a schimbat odată cu trecerea de la o economie bazată pe industrie (cu o clasă muncitoare captivă în listele stângii), la o economie bazată tot mai mult pe servicii. Iar noua clasă muncitoare, tinerii proletari ce-și zic corporatiști și trag mai degrabă la computer decât la strung, tot pe salariul minim (ăia care știu să lucreze pe CNC-uri sunt muuult mai bine plătiți) desigur, votează acum cu dreapta.

mortostivuitorSingurul loc comun al celor două categorii de proletari (de ieri și de azi) sunt fabricile și uzinele. Ei tot în aceleași locații dau – nu la șaibă, ci la tastatură – doar că patronii le-au transformat în clădiri de birouri. Tot uzine IT sunt, dar așa valoarea lor imobiliară este mai mare; pot fi oricând închiriate altora dacă afacerea nu merge, iar confortul și aspectul sunt cu totul altele (mult mai propice vorbitului la telefon, care ocupă minim 30% din timpul alocat „muncii”). La sfârșitul programului, se încolonează bară la bară spre Florești – nu spre Mănăștur, ca înainte, unde mergeau mai mult cu autobuzul. Se lucrează în continuare în echipe, iar deasupra lor stau structuri organizaționale plate, în care ierarhiile sunt diluate, iar managerii sunt lideri aleși dintre egali. Soluțiile la probleme se găsesc tot în comun, în echipe de lucru sau așa-numitele task forces interdepartamentale, relativizând orice valoare impusă de tradiție sau de forțe externe SRLului.

Când se discută cu exteriorul, vorbim de proiecte, iar întâlnirile se numesc pretențios workshopuri, seminarii sau conferințe (dacă sunt mai mari). Feminismul, multiculturalismul și egalitarismul ce făceau parte altădată din retorica stângii politice au fost adoptate de noua dreaptă proletară, această lower middle class, alungată de prețurile mari ale imobilelor din oraș la periferie sau în suburbii. Dar despre asta, mai multe aici. Sursă foto: Adevărul

Advertisements

Lasă un răspuns