Advertisements

Experimentul francez

Rezultatele primului tur de scrutin de la alegerile prezidențiale arată, prin victoria candidaților anti-sistem, că francezii s-au săturat de clasa politică tradițională – fie că este vorba despre partidele de stânga ori de cele de dreapta. Socialiștii au scos un scor jalnic, iar conservatorul Fillon s-a clasat abia pe poziţia a treia (asta și datorită unui scandal de corupție în care a fost implicat), urmat de liderul de extremă stânga  Mélenchon.

logo_lfmEn marche a fost vehiculul politic prin care francezii și-au exprimat dorința pentru un nou tip de politică, o mișcare începută la Paris și care s-a extins apoi către orașele din provincie, similar USB, transformată ulterior în USR.

Acum un an, seară de seară, sute de persoane se adunau în Piața Republicii din Paris pentru a-și manifesta nemulțumirile legate de corupție, nivelul de trai, violențele poliției, cârdășia elitelor, dificultatea de a-și găsi o locuință. Sună cunoscut? A fost România, cu manifestațiile sale de după Colectiv și OUG 13, un soi de poligon de antrenamente social-politice? Întrebarea nu pune la îndoială bunele-intenții ale celor ieșiți în stradă, ci se referă la măsura în care evenimentele declanșatoare ale acestor mișcări au fost sau nu provocate ori întreținute.  

usrRevenind la Franța, dacă Macron învinge la prezidențiale, în mod cert și En Marche va scoate un scor bun la legislativele din vară, numite deja turul trei al alegerilor. În mai puțin de un an de zile, revolta societății franceze a generat un partid nou cu un lider creditat deja cu cele mai mari șanse la șefia statului.

Emmanuel Macron este considerat diferit de oamenii politici pentru că el are o meserie, a lucrat atât în sectorul privat cât şi în cel public, este capabil să recunoască valoarea unei idei chiar dacă vine din altă tabără politică, iar susţinătorii săi sunt oameni implicați. Chiar şi lipsa lui de experienţă politică, afirmă sociologul Jean-Pierre Le Goff în Le Figaro, este considerată  “un gaj de autenticitate şi de reînnoire”.

Ce șanse sunt ca un proces similar să se întâmple și la noi? Ce șanse au USR și mai nou înființata Alianță Politică StradaLumea a devenit un mare sat global, așadar ceea ce se întâmplă undeva în lume ar cam trebui să aibă ecouri peste tot, și viceversa, ceea ce se întâmplă la noi, la periferia Europei, să iradieze spre centru. 

Diferențele țin doar de specificul local, așa-zisele nuanțe sau culori specifice. Se pune întrebarea în ce măsură experimentul francez va reuși în România? Este suficient un refresh, noi partide, cu noi sigle – și mai ales, cu oameni noi, pentru a schimba specificul politicii locale?

Dacă luăm în considerare experimentul electoral francez, se pare că da. Iar în acest caz, președintele Klaus Iohannis ar cam trebui să-și grăbească reinventarea.

Advertisements

Lasă un răspuns