Advertisements

Eșecul României vocale?

Spre rușinea mea, trebuie să recunosc că n-am fost la Referendum – nu pentru că n-am vrut, ci pentru că pur și simplu n-am putut: am fost pe niște drumuri. La cât de slabă a fost prezența la vot, ar fi contat dacă m-aș fi dus, pentru că prezența mea ar fi ridicat semnificativ procentul: nu că s-ar fi validat referendumul, dar cât de cât.

lablocOricum, n-aș fi crezut că nu va trece, la câte discuții au fost. Neîndeplinirea condițiilor de validare (20,14 – adică mult sub 30% participare) înseamnă ceva, dar oare ce anume? Să fie vorba de o victorie a României urbane contra celei rurale? Până acum, TOATE partidele s-au menținut la putere cu ajutorul României (din orașe) mici și a celei rurale, care s-a prezentat la urne și le-a validat în decursul mai multor cicluri electorale.

Cu toate că România urbană = Capitala + cele 7 orașe mari concentrează mai bine de jumătate din economia țării, fiind numite și motoare economice sau orașe-magnet (o exagerare, după părerea mea), pare că dă tonul, nu cred că aceste mari orașe pot ignora vocea României tăcute. Mai degrabă decât o victorie a urbanului laic contra ruralului „îmbisericit”, eșecul referendumului mi se pare unul al celor vizibili.

Mă refer aici la partidele „post-istorice” (de fapt, post-comuniste) de genul PSD sau PNL (având în componența sa PD-ul desprins tot din rândurile FSN) și la instituțiile considerate că reprezintă o voce, precum BOR sau CpF. Consider că, mai degrabă decât un eșec al României conservatoare în fața celei moderne, progresiste (cum a fost interpretat), eșecul Referendumului reprezintă victoria României tăcute.

Că a fost mai degrabă un dezinteres pentru Referendum, decât un boicot, cauzat de discursul neconvingător al celor care l-au promovat, indiferent că a fost vorba de partide, biserici sau alte organizații. Că s-a dorit deturnarea agendei publice, că a simțit sau nu cineva nevoie de a se lipi de un subiect puternic, de o luptă din care să iasă câștigător – asta ține de teoria conspirației și interesează mai puțin – mai ales acum, că Referendumul a picat.

Poate de asta credem că nici nu contează cine a câștigat, ci mai ales, contează că falsa dispută nu s-a mai validat. Contează însă cine a pierdut, acea Românie reprezentată de persoane vocale, care au impresia că e suficient să se afișeze și să-și spună ei părerea, chit că nu au nimic de zis, ca să fie suficient. Ei bine, nu e. Notă: scrisoarea din imagine nu e din blocul meu 😉

Advertisements
2 Responses to “Eșecul României vocale?”
  1. vlad 10 octombrie 2018
    • Marius Oliviu 11 octombrie 2018

Lasă un răspuns