Advertisements

Super-eroul Clujului

Despre patinele Regelui și idiosincraziile minoritarilor maghiari a postat azi Szakáts István la el pe wall. Tot de la el am „furat” și poza, fain trucată după o idee de Bethlendi András. Am să-mi permit să comentez o singură idee dintre cele reluate explicit de activistul clujean: aceea că Mathias Rex, alias Matei Corvin, alias Mátyás király este valorificat mai degrabă de istoriografia maghiară decât de cea română și astfel, el face parte din imaginarul colectiv unguresc, mai degrabă decât din cel românesc.

Spun explicit pentru că în subsidiar, mesajul transmis azi este ceva mai subtil (sau după alții, mai subversiv): când se referă la era Funar explicită, și după aia, la era Funar implicită, István subînțelege (și ne invită să fim de acord cu el) că încă „se mai face și de atunci” politică naționalistă în Cluj. Pare ciudat pentru majoritatea viniturilor Clujului cum sunt studenții, de exemplu, să vadă cum o problemă de acest gen poate stârni asemenea pasiuni.

În fond, e vorba de datul cu patinele, nu despre statuie, nu-i așa? Despre Crăciun șamd. Dar mai e vorba și de mobilare urbană: pentru că din moment ce patinoarul a fost improvizat de jur-împrejurul statuii, toate celelalte hodrobele care susțin stâlpul cu lumini din centrul Pieței stau cam prost.. ca și cum ți-ai aduna toată mobila în mijlocul sufrageriei.

Și de fapt toate (pre)concepțiile clujene despre urbanism la asta se rezumă: la centru, la piețele din centrul istoric, ca și cum orașul ar fi rămas în secolul XX, doar oamenii sunt din XXI și se grăbesc să nu-i prindă XXII-ul fără bani în conturi, că atunci se descoperă viața veșnică și ar fi bine să fie criogenați și ei până atunci, ca statuile. Nimic nu pare să miște obsesia asta cu centrul, și toate evenimentele dau acolo buluc, ca să-l aglomereze, de parcă n-ar fi aglomerat destul și fără ele.

În toată această frenezie de valorificare a centrului de către băieții „deștepți”, pe care probabil că nu-i interesează atât simbolistica spațiului, cât deschiderea, orașul rămâne încet-încet fără identitate, sau cu o identitate amenajată, îngrădită și confiscată de branduri și în cele din urmă arestată de către instituții, așa cum Moș Crăciun a fost arestat în comunism de către Moș Gerilă și în capitalism de Santa Klaus, sub brandul Coca Cola.

Amplasamentul de anul acesta are, aparent două scopuri (suspectează unii): să bage bățul prin spițele fraților maghiari și să incomodeze manifestațiile antiguvernamentale. Suntem localitatea unde s-au făcut în centru Stadion și Sală polivalentă, ca să urmeze discotecă ilegală în aer liber, în ditamai Parcul central, iar acum patinoar.

Într-o urbe cu administrație responsabilă și preocupată de dezvoltare, toate se puteau face, probabil, undeva la periferie. Într-o oraș preocupat doar de creștere cu orice preț, mai puțin de dezvoltare și de ce lasă generațiilor viitoare, totul se cocoață în spinarea – sau ca acum, în pintenii – statuilor.

Advertisements

Lasă un răspuns