Advertisements

Unul dragnea, altul cârmea, unii crâcnea și alții lătra

Constatarea de mai sus, cam dezacordată pe final, este inspirată de situația actuală și de o constatare mai veche, privind polarizarea societății românești. Pornind de la Dragnea, care-ncearcă să scoată castanele din foc cu mâna altuia, ori să dragheze apele tulburi ale Dâmboviței – cum preferați – la guvernul Grindeanu (și plevușca PSD care grindănește pentru președintele partidului), și până la cabinetul prezidențial, care oferă cea mai bună performanță de până acum doar – sau decât – crâcnind, dezacordul de exprimare ajunge la cei care latră pentru „cauză” pe sticlă – și mă refer aici la Antena 3 și România TV, sau făcând opoziție în stradă.

Cum de primii m-am mai ocupat în rubrica rezervată pamfletului, urmează ceilalți reprezentanți ai clasei politice care încă mai reușesc să polarizeze ce a mai rămas nepolarizat din societatea românească:

maximPreședintele Klaus Iohannis a reușit în sfârșit să-și facă pașii prevăzuți în celebra carte, ieșind în stradă și încercând contacte cu mulțimea: a dat mâna cu demonstranții și a zâmbit, parând chiar sincer – în ciuda stângăciilor inerente începutului. Aici am putea înșira: geaca roșie, pauzele în discurs însoțite de o rotire a ochilor căutând parcă urma cuvintelor lăsate în suspensie, treabă care te face să bănuiești că a uitat continuarea, dar nu! În final răsufli ușurat, realizând că totuși, chiar dacă nu știe improviza, președintele își (co)memorează discursul – pe care îl amestecă așa cum poate cu accentul, ori cu intonația sa, complet inadecvată.

Cât privește partidul urban care încă nu și-a definitivat platforma ideologică, oscilând între stânga și dreapta (fiind în pericol să se rupă în două aripi, potrivit Clotildei Armand), USR se menține unit tocmai prin țintirea adversarului politic: puterea – ei asumându-și, cel puțin la Cluj, organizarea ultimelor marșuri de protest împotriva guvernului.

Dar până una-alta, La mulți ani, române! de oricare parte te-ai afla, fie cea deja polarizată, fie cea încă unită: căci azi sunt 158 de ani de la Mica unire, a Principatelor române sub sceptrul lui Alexandru Ioan Cuza. Primul principe al României unite, acesta a reușit, în ciuda unei domnii scurte și agitate de tensiuni politice, să pune bazele României moderne. Cuza a fost determinat în final (după 7 ani) să abdice pentru a face loc pe tronul noului Regat unui principe din casa de Hohenzollern, propus de împăratul francez Napoleon al III-lea.

Advertisements

Lasă un răspuns