Haotica dezvoltare urbanistică a Clujului se vede-n statistici

Ce nu se vedea până acum cu ochiul liber (al unora), citim degeaba în statistici. Unul din cele mai vizualizate articole din această săptămână în presa locală se referă la drumul de ieșire din Cluj spre Oradea, care ar fi stabilit un record național de trafic: 74.000 mașini pe zi, peste DN1 București-Otopeni. Dincolo de cifrele recordului absolut, problema este că în medie, 30.000 de mașini intră zilnic în Cluj-Napoca pe ruta dinspre comuna Florești, iar seara probabil același număr de mașini iese din Cluj. Este vorba de oameni care vin în oraș la muncă și cu copiii la scoală/grădiniță.

Problema a început cu primul bloc ANL construit de primărie în Florești, și conducta de gaz trasă până acolo, la care s-au „înțepat” apoi toți samsarii imobiliari. Și tot de la primăria Cluj, pentru că a asistat impasibilă la dezvoltarea în marginea orașului a unei „comune” cu peste 30.000 de locuitori, de fapt un cartier-dormitor al Clujului. Această dezvoltare urbanistica haotică, păstorită cu acordul tacit al administrațiilor din Cluj-Napoca și Florești, este cea care are azi rezultatele scontate, de care ne facem că ne mirăm prin statistici. Dacă Primăria Floreștiului este oarecum de înțeles, având tot interesul de a încasa impozite, indiferent de condițiile de locuire, Clujul avea în rezervă dealul Lomb unde este proiectat de ani buni un „orășel al tineretului”.

Apariția comunelor-dormitor

Problema Clujului este însă că autoritățile locale nu știu să negocieze interesul public cu persoanele private: dealul a fost „rezervat” unor companii mari, iar acum este „blocat” și alunecă – atât la propriu cât și la figurat – spre proiecte iluzorii, care nu au șanse concrete de dezvoltare. În tot acest timp, micii dezvoltatori imobiliari au fost nevoiți să se orienteze spre periferia orașului ori către comunele alăturate, ale căror legislații sunt mai laxe în emiterea autorizațiilor de construcție.

Așa au apărut Floreștiul, Apahida (cât angaja parcul industrial din Jucu), ori micile ansambluri din comuna Baciu – care se vor dezvolta după darea în folosință a nodului de autostradă de la Nădășelu, dacă vor mai găsi unde.

Cert este că după comunismul târziu, al industrializării forțate, și dezvoltarea orașelor-dormitor la periferia orașelor, asistăm la un fenomen de migrare a populației tinere, cu forță de muncă, în comune-dormitor născute în comunele suburbane. Cum ar veni, după ce orașele au fost populate forțat cu țărani (ajunși paznici sau muncitori „la oraș”), satele se repopulează cu tineri orășeni, alungați de prețurile mari ale apartamentelor comuniste, și de cele tot mai mari ale blocurilor noi de pe aglomeratele artere ale orașului post-comunist.

Iar Floreștiul a devenit printr-o ironie a sorții o veritabilă prelungire a cartierului muncitoresc Mănăștur, odinioară un sat la marginea orașului. Între timp, Clujul se pregătește să recepționeze cel de-al treilea mall din oraș și să-l construiască pe al patrulea. Problema este: cine va mai cumpăra din el? – că de lucrat știm cine 🙂 floreștenii.