Advertisements

Despre TIFF, numai de bine

M-am abținut cât am putut să scriu despre această ediție a TIFF, pentru că n-am vrut să stric cu nemulțumirile mele atmosfera specială pe care o are Clujul zilele astea, plus că știu că niciunui clujean nu-i place s-atingi nici c-o floare ceva ce se-ntâmplă în oraș – excepție fac, desigur, gunoaiele de la Pata Rât. Care-i problema mea cu TIFF-ul și cu festivalurile, în general?

T1Păi tocmai manifestările astea festive, în loc să fie sărbători ale… (puneți voi ce vreți după puncte), au devenit crăpelnițe și mini-făbricuțe de bani. Apoi, în ciuda selecției bune de filme (știu că Mihai Chirilov bate festivalurile mari și negociază prezența celor mai interesante producții europene și americane la Cluj), celelalte manifestări sau secțiuni din cadrul TIFF s-au cam plafonat.

Începând cu festivitatea de deschidere, care a strălucit anul ăsta prin… nimic, până la secțiunile tematice: dacă anii trecuți puteai descoperi, de exemplu, un regizor rar ca Sharunas Bartas – anul ăsta, ce să vezi? Trebuie să mergi la TIFF ca să vezi filme de Bergman. Adică, cineva chiar crede că snobii care n-au auzit de Ingmar Bergman îl vor descoperi pe suedez tocmai la TIFF? Sau, cum ar zice ăia: se vor regăsi în actualitatea filmelor sale.

sono4Apoi, multe filme le-am găsit pe HBO, chiar în timpul festivalului, cum a fost cazul „Poștașului” din Focus Bulgaria. Am reușit să văd trei filme bune, mai puține decât mi-aș fi dorit:  Black Tide, Cine l-a ucis pe Don Quijote și Amore e malavita. Am mai văzut o prostie de Son Siono, un colaj de scene în care regizorul japonez parcă s-a întâlnit cu Adrian Munteanu la Cluj. Aș mai fi vrut să văd și Human, Space, Time and Human al lui Kim Ki Duk, chit că am auzit că e o elucubrație cap-coadă despre latura distructivă a naturii umane.

Și că, la fel ca ultimul film al lui Sion Sono, ar fi o pierdere de timp care confirmă criza de idei în care se află (și) Kim Ki-Duk de ani buni. În fine, poate că o să mă duc să-l văd, totuși. La filmul lui Terry Gilliam mi-am dat seama că mai e un motiv pentru care TIFF-ul obosește, când un spectator de lângă mine a ieșit din sală înainte de final, deși s-a distrat tot timpul, până atunci: filmele mai lungi sau cele dense sunt greu de urmărit pentru cineva care face maraton de filme la TIFF.

Advertisements
2 Responses to “Despre TIFF, numai de bine”
  1. Emil Calinescu 2 iunie 2018
    • Marius Oliviu 2 iunie 2018

Lasă un răspuns