Advertisements

Despre aroganță

Aroganța politicienilor îmi amintește de vânzătoarele și șefele magazinelor alimentare de pe vremea lui Ceaușescu, când nu se găsea de nici unele de mâncare și toată lumea era la mâna lor. Indiferent de pregătire – profesor universitar, medic – dacă n-aveai cunoștințe printre vânzătoarele de la alimentara, mureai de foame. Nimic de-ale gurii nu se obținea direct, ci doar prin intermediari, adică prin cineva care cunoștea pe altcineva, care cunoștea pe cineva-care-cunoștea-pe-altcineva-ul care cunoștea o vânzătoare, un fel de friend of a friend.

La ele era SRI-ul uleiului și laptelui, ele știau când „se va da ceva”, pe cartelă sau „la liber”, și atunci se instaura alerta, pe scara blocului sau în cartier informația reverbera, reprodusă ca un glorios artefact. Era ca în filmele cu pirați. Cu ocheanul la ochi, cocoțată pe catarg, vânzătoarea lansa strigătul de luptă: Carne! Pâine! ori: Pui! îndemn suficient de mobilizator pentru ca oștirea termitelor de pe punte să iște o vijelie. Strânsura mușuroiului expanda, în timp ce tot ea, de pe catarg se ocupa de logistica evenimentului, și anume dirija cozile care degenerau în haite, întocmai ca marea dresoare de circ Olguța, atotmijlocitoarea și atotmânuitoarea de autocare oltenești.

Tipologia vânzătoarei ca și a politicianului era ușor recognoscibilă după limbajul de „genunche”, după freze, după mers, după aroganța în formă de coadă de topor/lopată, aspectul gușat, bovin, revărsat. Erau conștiente de importanța lor și se purtau ca niște mici dumnezei care împărțeau muritorilor de rând fericirea alimentară, într-o vreme în care rafturile erau sinistru de goale, dar găseai șampanie și muștar. Ele formau pătura de mijloc a societății. De fapt, e mult spus „de mijloc” pentru că nu exista decât o singură pătură, cea a flămânzilor neanderthalieni ieșiti la vânătoare cu scobitoarea, singura armă permisă în comunismul letal al anilor ’80.

Azi, acest tip de mediocritate arogantă dar solidară, care face zid în jurul ei însăși, a migrat către vârful societății. Ne alegem conducători din rândul vechilor vânzătoare de la alimentara care doseau marfa pt cunoștințe, o dădeau pe sub mână, reciclăm și reșapăm vânzătoare de tip Liviu Dragnea, Iordache sau Șerban Nicolae care își trec țara din mâna stângă în mâna dreaptă, pe sub tejghea. Vechile vânzătoare de alimentara și politicienii de azi par prinși într-un singur cap, tomografia arată că avem de-a face cu două emisfere goale, sinistru de goale, cu rafturi pline de șampanie și muștar.

Advertisements
One Response to “Despre aroganță”
  1. Murphy 31 decembrie 2017

Lasă un răspuns