De reținut după parlamentarele din 2016

Ca și alți cetățeni români, am avut o atitudine reținută față de alegerile din acest an. Nota bene, parlamentarele au consemnat revenirea numărului de parlamentari la o cifră (466) asemănătoare celei de acum 12 ani, ceva mai scăzută decât cea impusă de modificările electorale intrate în vigoare în 2012 – când a sărit la 588. Oricum, încă mult (cu aproape 50% mai mult) decât cifra votată la Referendumul din 2009, de 300 de privilegiați care să facă legile în țară, având în vedere faptul că populația este în continuă scădere (prin migrația spre țările calde și scăderea natalității).

Prețul acestei reveniri spre normal a numărului de parlamentari, conform noii legi electorale (pe care tot aleșii și-au votat-o), a fost dispariția votului uninominal. S-a spus că acest an dă în schimb o șansă noilor partide, care s-au putut înființa cu un număr minim de 3 membri, potrivit Legii partidelor politice nr. 14/2003, republicata la 10 iunie 2015. În practică însă această lege a fost greu de aplicat, Tribunalul Bucureşti (singurul din ţară cu atribuţii în acest sens) respingând din varii motive înregistrarea unor partide de interes local.

Nici restul prevederilor legale nu le-au fost mai favorabile partidelor înființate cu 3 membri, care nu au primit șansa mai multor tururi de alegeri (partidulețele fiind radiate la primele alegeri, dacă nu reușeau să aducă un număr suficient de mare de candidați). Unicul partid ce a beneficiat de noua lege a fost Uniunea Salvaţi Bucureştiul, condusă de Nicuşor Dan – inițial o partidă locală, a cărei rețetă de succes în capitală a fost extinsă la scară națională prin USR.

Acesta a fost cadrul alegerilor din 2016, cadru care a influențat rezultatul lor: dacă localele au beneficiat de aberația numită alegeri din primul tur, prin eliminarea celui de-al doilea tur de scrutin, favorizând jocurile electorale, respectiv finanțarea de către partidele mari a unor iepuri care să fure (în principal) din electoratul concurenței, propulsându-i pe cei mai puternici în învingători, parlamentarele au adus o altă știrbire a bunelor practici electorale prin revenirea la votul pe liste de partid.

Acest fapt a dus la creșterea puterii liderilor de partide și anularea șanselor candidaților independenți. Chiar dacă s-a prezentat la urne 40% din populația cu drept de vot, nici unul din cei 44 de independenți nu s-a apropiat de pragul electoral. Cele mai multe voturi le-a luat fostul ministru al Culturii, Theodor Paleologu, candidat pe București la Camera Deputaților, cu ceva peste 8.000. Elena Udrea a adunat tot pe București doar puțin peste 3.000 de voturi.

Ce ar mai fi de remarcat este schimbarea hărții electorale (foto Hotnews): România a redevenit roșie, cu o enclavă verde (Secuimea + Sătmarul) și una albastră (Alba-Cluj-Sibiu), cu mențiunea că în Cluj cel puțin, albastrul a fost obținut cu un avans mic, puțin peste 1%, la fel ca și în Alba, unde liberalii au în jur de 1% peste PSD. Doar în Sibiu victoria este semnificativă, albastrul ieșind cu peste 10% în fața roșului – Sibiul președintelui Klaus Iohannis rămânând adevărata enclavă albastră în marea roșiatică. Ca o ruptură între cele două culori aparte pe hartă, până și Sălajul natal al lui Dacian Cioloș este roșu, ceea ce confirmă insuccesul partidului care a impus prim-ministrul în funcțiune. O confirmare a alegerilor locale este înverzirea unei județ de graniță, respectiv Sătmarul, ceea ce spune multe despre mobilizarea UDMR în alegeri. O altă surpriză în vestul țării este Timișul în care a candidat lidera PNL Alina Gorghiu, înfrânt de PSD cu aproape 10%, în vreme ce Aradul șefului de campanie Gheorghe Falcă pierde și el, chiar dacă cu doar 2%.

Lasă un răspuns