Advertisements

Noul Cluj – etapa de acumulare

Din Clujul pretențios de altădată, cu un vibe aparte al centrului și oareșce forță regională, va rămâne în curând doar poleiala. O aparență de autoritate, capitalism / capitală regională, în timp ce aerul cosmopolit se tot estompează. Tendința pe Someș pare de revenire, sub masca provincialismului numit acum „patriotism local”, la național-populismul anilor `90.

clujDegeaba ne plângem de trafic, de piste de biciclete discontinue sau blocate brusc de un stâlp și trotuare restrânse, că rezolvările administrației sunt minimale. S-a aglomerat undeva, e vreo inundație? Închidem robinetul! În rest, stratificare socială la greu, autoritate exercitată cu precădere asupra clasei de mijloc inferioare (lower middle class) și mai ales asupra celor defavorizați.

Poliția locală doarme-n uniforme noi, salutând cu respect pe cei din administrație și business, cu mare respect uneori chiar și față de infractori. Nici măcar un spărgător de bancă amator nu-i prins la Cluj, ce să mai vorbim de negustorii „cinstiți”. Sărbătorile sunt tot mai ieftine (gen Zilele orașului), cu multă vâlvă și bani aruncați pe fereastră pentru showuri de mâna a patra. În rest: garduri, bariere, zone rezidențiale – toate ideile proaste ale anilor `90 ajung acum la apogeu.

Din mers, privit de la distanță sau de sus, orașul arată bine, însă când ai de-a face cu el, începe să sfârâie. Clujul actual e un langoș uriaș, pus la dospit pentru 3-400.000 de inși. Câteva sute de indivizi din administrație, laolaltă cu alte câteva mii din business, pun drojdie, să se umfle aluatul de livrat sutelor de mii de consumatori. Orașul e un mare furnizor de locuințe, produse și servicii pentru sute de mii de inși atât de primitivi politic încât tot ce speră e să calce și ei pe cineva în picioare, măcar câteva vinituri.

Degeaba ne fălim că Bucureștiul se prăbușește în fața Clujului, suntem pe urmele lor: metropola ardeleană e pe cale să ajungă la stadiul de sufocare în propriul conformism.

Dacă nu învață să recupereze spațiul public, să încurajeze arta care merită subvenționată din bani publici, să dea peste nas bogătanilor care-l storc de tot mai mulți euroi pe metrul pătrat construit, atunci Clujul va ajunge o mare moșie de fraieri, fără posibilitate de recuperare, care se cred exponenți ai pieței libere și ai progresismului, în general.

Orașul adună la periferii, ca masă de manevră, hipsteri și alte categorii „hrănite” cu tot ce are mai bun și mai ieftin: celor tineri, în loc de locuințe, le oferă ceva nespus: Untold – pentru arderi rapide. Pentru pensionari, un tur ghidat prin Clujul de altădată, un club sau o masă în loc de altceva – pe scurt, extincție lentă.

Numai că aproape 1/2 clujeni sunt tot un fel de iobagi, muncind pe plantațiile din Florești, Chinteni sau Borhanci ca să își achite (supra)viețuirea în marele oraș. Astfel că toată propaganda e cu dus și întors: degeaba chemi oameni în oraș, dacă-i împingi la periferie, iar făloșenia tipic ardelenească nu face altceva decât să provoace reacții adverse la adresa celui mai scump oraș din țară.

Advertisements
2 Responses to “Noul Cluj – etapa de acumulare”
  1. alecs 18 iulie 2018
    • Marius Oliviu 18 iulie 2018

Lasă un răspuns