Advertisements

Din culisele nedesemnării la români

Situația politică de azi, în care liderii unei coaliții majoritare nominalizează iar un președinte refuză să desemneze candidatul, are un corespondent în oglindă, acum 7 ani: prin 2009 prezidentul Traian Băsescu refuza desemnarea ca premier a primarului de Sibiu Klaus Iohannis, propunerea PNL. Ceea ce ne amintește că Romania s-a transformat de câțiva ani buni într-o țară a nuanțelor răului. Discutăm despre cel mai mic rău ca despre un rău necesar, sau un mai putin rău, ca și cum ar fi un rău inevitabil. E și asta o evoluție, de la oameni de bine la răul cel mai mic dintre alte două rele… Dar iată, cum se întoarce roata?! 

Spre deosebire de Iohannis cel de acum, Băsescu și-a motivat decizia de atunci, spunând că:

În spatele lui Iohannis este așezat tot sistemul căruia îi e frică de pierderea privilegiilor.

Dacă vă amintiți, președintele l-a mai nominalizat pe Lucian Croitoru, specialist din BNR, însă propunerea sa nu a întrunit votul Parlamentului de atunci, în care USL (PNL+PSD) formase o majoritate cu UDMR. Băsescu l-a propus apoi pe Liviu Negoiță, dar parlamentarii n-au făcut cvorum, lăsând propunerea înghețată în legislativ. În final a ieșit din pălăria prezidențială tot Emil Boc, primarul Clujului ajungând astfel prim-ministru în al 2-lea său guvern. Așadar, nominalizarea unei persoane școlite (sic!) în administrația publică locală nu este nici o noutate. Nici refuzul lui Klaus Iohannis nu este – acum de ambele părți ale procedurii (atât ca nominalizat, cât și ca desemnaNT).

Cred că vă este clar deja că titlul din istoria nedesemnărilor… era mai precis decât din culisele…  Acuma no, doar n-ați crezut că umblă prin Cluj informații din culisele Palatelor de la București 🙂 Sau trebuia spus mai bine: din isteria nominalizărilor? Fiindcă oricum ar fi, pentru clujeni toată această vânzoleală de pe Dâmbovița nu face altceva decât să deschidă un culoar favorabil pentru Vasile Dâncu, ardelean de-al nostru, român verde sau roșu (nu contează).

Sau, dacă Palatele nu vor să se pună de acord, le putem sugera alte nominalizări exotice (pentru care au mare apetit): Raed Arafat, Clotilde Armand sau Remus Cernea. Sursa foto, iar, cred că este destul de limpede: Academia Cațavencu. Caragiale redivivus!

Advertisements

Lasă un răspuns