Advertisements

Bogații crizei economice

Fiecare perioadă are bogații ei. De la tranziție, trecând prin puținii ani de prosperitate și până la criza economică, toate valurile economiei românești (care s-ar putea numi foarte bine și zgârcenie) au scos la mal câțiva fericiți plini de bani. Cei mai mulți n-au prea înțeles ce noroc i-a lovit, având impresia că a fost vorba de vreo strategie de succes și-au continuat să arunce cu banii în toate direcțiile (vezi cazul Patriciu), poate mai nimeresc ceva.

Acum ne aflăm încă în perioada post-criză, adică la capătul unui ciclu economic. După cum avertizează unii, se pregătește o nouă criză, dar asta ar presupune un nou vârf, adică o perioadă de creștere absurdă, fără logică. Așa că, din acest punct de vedere, nu veți citi un articol alarmist. Totuși, am să încerc să punctez și câteva dubii asupra acestei perioade, indiferent că este una post-criză, după cum cred eu, sau ante-criză, cum zic alții.

Cine au fost norocoșii crizei economice?

Pentru că în toată această perioadă unii au reușit să facă bani, ar trebui măcar să vedem despre cine este vorba. Ca să-i găsim, e suficient să privim la firmele suficient de mari și cu mecanismele sau relațiile de afaceri cât de cât de puse la punct încât să nu depindă de angajați. Pentru că greul crizei nu l-au dus patronii, ci angajații. Dacă managerii companiilor mari, așa numiți CEO, care spre deosebire de PDG sunt și ei angajați, vor fi avut ceva probleme cu restructurarea activității, patronii au privit mai mult sau mai puțin liniștiți din birouri „evoluția” crizei.

Au rezistat companiile ajunse la un anumit nivel, care ocupaseră deja o poziție semnificativă în piață și au reușit să se stabilizeze înainte de criză. Vorbim de firme mijlocii, ridicate după anumite principii sau relații de afaceri, având deja o cultură organizațională solidă. Firmele mici, chiar dacă se aflau într-o perioadă de creștere, au capotat. În orice investiție trebuie puse în balanță și fondurile pe care întreprinzătorul, de regulă un specialist, le pierde prin renunțarea la un salariu care-i asigură supraviețuirea.

Dacă veniturile întreprinzătorului se ridică doar la acel nivel salarial, investiția nu se justifică (riscurile sunt prea mari). În Cluj, ca și în puținele orașe ale României, investitorii au fost stimulați să își asume riscuri aplicând la fonduri europene pe POR. Însă marii câștigători ai crizei au fost cei cu suficienți bani sau relații care să le permită construcția de locuințe și comerțul sau distribuția anumitor branduri.

Pariuri câștigătoare

Cu toate că suntem țara europeană cu cei mai mulți posesori de locuințe (conform Eurostat), sau a doua de pe continent după Albania, cererea de locuințe este încă foarte mare în orașe precum Cluj, Brașov sau Timișoara. Chiar dacă infrastructura lor nu mai face față, de cererea în creștere au profitat acei investitori cu relații în zona politică, relații care le-au permis lor să construiască, în vreme ce pentru alții condițiile au devenit tot mai restrictive.

Un caz elocvent la Cluj (printre multe altele) a fost pe acest final de an disputa scriitorului Vasile Gogea cu „sindicatul dezvoltatorilor” urbani. Acesta declara că a aflat cu stupoare că există o „hartă secretă” a Clujului, pe care sunt delimitate codificat „zonele viabile” și „zonele neviabile” în perspectiva imediată sau medie a municipiului. De această „hartă” beneficiază dezvoltatoriicare traducând  în „limbaj economic și urbanistic” aparent „politic corect”, iau cu asalt aceste zone.

Un alt pariu câștigător (pe bani mulți, însă) s-a dovedit comerțul, în principal distribuția unor branduri cunoscute, chiar dacă produsele ieftine de proveniență asiatică au canibalizat din vânzări. Furnizorii au devenit între timp și creditori, așa că nu companiile cu cea mai extinsă rețea de vânzări au prosperat, ci acelea care au adoptat un comportament financiar prudent. Analiza clienților și negocierea atentă a livrărilor, având la bază contracte și documente financiare, au devenit aspecte importante.

Pe lângă construcții și comerț, o altă categorie favorizată la Cluj au fost organizatorii de evenimente. La fel ca și în cazul investitorilor imobiliari cu conexiuni în administrație (foști sau viitori politicieni și oameni din servicii), și aceștia au prosperat grație tratamentelor privilegiate. Cu tot raportul Curții de conturi care a apreciat că bugetul Primăriei Cluj-Napoca a fost prejudiciat cu peste 6 milioane de lei, autorităţile finanţând la limita legii asociaţii şi fundaţii care au primit bani pentru organizarea unor festivaluri care au avut profit, Primăria a preferat să plătească 30.000 € + TVA servicii juridice, decât să se conformeze.

Una peste alta, a fost un an al extremelor, unii plusând într-o încercare de a mai stoarce bani din piatră seacă, în timp ce în alte sectoare au întegistrat severi pași înapoi, în economie și administrație revenind practici pe care le credeam de mult apuse. Greul perioadei l-au dus angajații, plimbarea contribuțiilor în cârca lor, de la angajatori, fiind doar o confirmare a unei stări de fapt.

Advertisements
2 Responses to “Bogații crizei economice”
  1. Murphy 2 ianuarie 2018

Lasă un răspuns