Cine e în spatele CpF?

Am citit recent câteva articole în care se afirma că nu Biserica Ortodoxă ar fi în spatele CpF. Un articol al amicului Emil, confirmă această opinie cu destule argumente: pare suficient să te întrebi qui prodest? Cine, adică, ar avea de câștigat prin confirmarea unui alt status quo în societatea românească, dacă nu cultele neo-protestante? L-am întrebat pe Emil ce reacții a avut la postare pentru că mi s-a părut interesantă din start, și mi-a răspuns că „destul de slabe”, așa că, mare fan al cauzelor pierdute, m-am gândit să reiau subiectul.

Când s-a lansat Coaliția pentru Familie, cu mare tam-tam mediatic, site web și păreri pro/contra, am zis să las lucrurile să se liniștească. Abia cum, odată ce ideea a prins în spațiul public și a fost îmbrățișată de diverse facțiuni, cred că merită discutat cine sunt zvonerii, cine răspândacii și care e impactul. Că unii încă îl mai iau drept un proiect de sorginte sovietică, este problema lor, probabil că nu au găsit încă alt adversar. Oana Băluță, conferențiar universitar, crede că:

Acțiunile Coaliției pentru Familie fac parte dintr-o mobilizare globală care urmărește restrângerea drepturilor și a libertăților persoanelor. Este un proiect menit să impună un nou model politic, cel al iliberalismului.

Nu o bănui pe doamna profesoară de naivitate. Observator atent, aceasta a remarcat că amploarea aceasta pe o observăm acum este una construită strategic de mulți ani. :

Au intrat în școlile publice, au dezvoltat parteneriate cu Ministerul Educației, au reușit să obțină sprijinul Bisericii Ortodoxe, adică al unei instituții cu o imensă putere politică și financiară, sunt sprijiniți de culte neoprotestante, au propriile platforme media și au profitat de pe urma alegerilor din decembrie 2016 când au semnat protocoale cu trei partide parlamentare PSD, PNL și ALDE pentru a forța propria agendă privind modificarea Constituției.

Dacă atât BOR cât și culte neoprotestante sunt răspândaci sau instituții-suport, cine sunt atunci inițiatorii mișcării? CpF nu a apărut peste noapte. Miza acestei coaliții este construirea unei societăți diferite, ostilă atât umanismului iluminist, cât și gândirii liberale și științifice, progresului și drepturilor omului.

Modificarea Constituției este un pas dintr-o agendă extinsă unde găsim interzicerea avortului (inclusiv in caz de viol și de incest, dacă vă uitați la documentele asumate de Asociația Provita București, membră a CpF, ori chiar și atunci când fătul are malformații grave care i-ar cauza moartea la scurtă vreme de la naștere), anularea subvențiilor publice pentru contraceptive și multe altele.

Cu același scepticism am mai scris pe acest subiect aici, dar se pare că mai am de săpat. Profesorul clujean Adrian Papahagi este de părere că n-ar trebui să-i privim pe inițiatori drept intoleranți, ci pur și simplu să admitem că principalii beneficiari ai acțiunii lor sunt copiii, care nu ar mai putea fi adoptați în urma unui referendum de acest gen de către un cuplu homosexual.

În orice caz, problema necesită o dezbatere nuanțată, nefiind genul de opțiune personală la care poți răspunde intuitiv cu da sau nu, ci trebuie ținut cont de context. În contextul unui partid politic nou, cum este USR de exemplu, această dezbatere a dus la scindare. Am observat că, în general, tinerii părinți cu copii tind să fie de partea referendumului, iar oamenii singuri fără copii, contra lui – ambele categorii categorii manifestând o disonanță cognitivă (simțindu-se obligați la o anumită consecvență cu propria conduită de viață).